18 definiții pentru dezbăra
din care- explicative DEX (8)
- ortografice DOOM (5)
- sinonime (2)
- antonime (3)
Explicative DEX
DEZBĂRA, dezbar, vb. I. Refl. 1. A renunța la o deprindere rea, a se lăsa, a se dezobișnui de un nărav; a se dezvăța. 2. A reuși să scape de cineva sau de ceva care supără, incomodează; a se descotorosi. [Prez. ind. și: dezbăr] – Et. nec.
dezbăra [At:...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZBĂRA, dezbar, vb. I. Refl. 1. A renunța la o deprindere rea, a se lăsa, a se dezobișnui de un nărav; a se dezvăța. 2. A reuși să scape de cineva sau de ceva care supără, incomodează; a se descotorosi. [Prez.: ind. și: dezbăr] – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZBĂRA, $dezbar...
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
@A SE DEZBĂRA mă de...
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dizbăra v #...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desbărà v. 1. a ...
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezbár și -băr,...
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
!dezbăra (a ~) #v...
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
dezbăra (a ~) #...
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezbăra vb., ind....
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dezbăra...
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
desbăr, -beri 2, -bere 3 conj.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Sinonime
DEZBĂRA vb. 1. ...
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEZBĂRA vb. @1....
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Antonime
A (se) dezbăra ≠ a...
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A dezbăra ≠ a depr...
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A se dezbăra ≠ a (...
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| verb (V20) Formă nerecomandată: dezbăre. Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (V34) Formă nerecomandată: dezbăre. Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
dezbăra, dezbar / dezbăra, dezbărverb
- 1. A renunța la o deprindere rea, a se lăsa, a se dezobișnui de un nărav; a se dezvăța. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Tatăl tău nu s-a putut dezbăra de patima jocului de cărți. CAMIL PETRESCU, T. I 374. DLRLC
- Pronunție guturală și groasă, de care nu ne putem dezbăra. NEGRUZZI, S. I 262. DLRLC
-
- 2. A reuși să scape de cineva sau de ceva care supără, incomodează; a se descotorosi. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: descotorosi elibera scăpa
- Adîncește tema și dezbară-te de credința că poezia se reduce la rimă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 5/5. DLRLC
- Căpitanul nu se mai putea dezbăra de o vedenie hîdă. CAMILAR, N. I 221. DLRLC
- Mi-e dragă una și-i a mea: Decît să mă dezbar de ea, Mai bine-aprind tot satul! COȘBUC, P. I 119. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.