opțiuni
  • info

17 definiții pentru destăinui

din care

Explicative DEX

DESTĂINUI, destăinui, vb. IV. 1. Tranz. A spune cuiva, a da la iveală o taină, un gând ascuns; a mărturisi, a divulga. 2. Refl. A-și da pe față gândurile sau sentimentele. ♦ Fig. A se da pe față, a ieși la iveală; a se trăda. [Prez. ind. și: destăinuiesc] – Pref. des- + tăinui.

destăinui [#At:...

DESTĂINUI, destăinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A spune cuiva, a da la iveală o taină, un gând ascuns; a mărturisi, a divulga. 2. Refl. A-și da pe față gândurile sau sentimentele. ♦ Fig. A se da pe față, a ieși la iveală; a se trăda. [Prez. ind. și: destăinui] – Des1- + tăinui.

DESTĂINUI, $destă...

@A DESTĂINUI destăi...

@A SE DESTĂINUI mă ...

destăinuì v. 1. ...

distăina v ...

distăinui v...

destăĭnuĭésc v. tr...

Ortografice DOOM

!destăinui (a ~) ...

!destăinui @(a ~)...

destăinui vb. (si...

destăinui (ind. ...

Sinonime

DESTĂINUI vb. @1....

DESTĂINUI vb. @...

Antonime

A destăinui ≠ a ac...

Intrare: destăinui
destăinui1 (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
verb (VT343.2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • destăinui
  • destăinuire
  • destăinuit
  • destăinuitu‑
  • destăinuind
  • destăinuindu‑
 singular plural
  • destăinuie
  • destăinuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • destăinui
 (să)
  • destăinui
  • destăinuiam
  • destăinuii
  • destăinuisem
a II-a (tu)
  • destăinui
 (să)
  • destăinui
  • destăinuiai
  • destăinuiși
  • destăinuiseși
a III-a (el, ea)
  • destăinuie
 (să)
  • destăinuie
  • destăinuia
  • destăinui
  • destăinuise
plural I (noi)
  • destăinuim
 (să)
  • destăinuim
  • destăinuiam
  • destăinuirăm
  • destăinuiserăm
  • destăinuisem
a II-a (voi)
  • destăinuiți
 (să)
  • destăinuiți
  • destăinuiați
  • destăinuirăți
  • destăinuiserăți
  • destăinuiseți
a III-a (ei, ele)
  • destăinuie
 (să)
  • destăinuie
  • destăinuiau
  • destăinuiră
  • destăinuiseră
destăinui2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • destăinui
  • destăinuire
  • destăinuit
  • destăinuitu‑
  • destăinuind
  • destăinuindu‑
 singular plural
  • destăinuiește
  • destăinuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • destăinuiesc
 (să)
  • destăinuiesc
  • destăinuiam
  • destăinuii
  • destăinuisem
a II-a (tu)
  • destăinuiești
 (să)
  • destăinuiești
  • destăinuiai
  • destăinuiși
  • destăinuiseși
a III-a (el, ea)
  • destăinuiește
 (să)
  • destăinuiască
  • destăinuia
  • destăinui
  • destăinuise
plural I (noi)
  • destăinuim
 (să)
  • destăinuim
  • destăinuiam
  • destăinuirăm
  • destăinuiserăm
  • destăinuisem
a II-a (voi)
  • destăinuiți
 (să)
  • destăinuiți
  • destăinuiați
  • destăinuirăți
  • destăinuiserăți
  • destăinuiseți
a III-a (ei, ele)
  • destăinuiesc
 (să)
  • destăinuiască
  • destăinuiau
  • destăinuiră
  • destăinuiseră
distăinui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
distăina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

destăinui, destăinui / destăinui, destăinuiescverb

  • 1. tranzitiv A spune cuiva, a da la iveală o taină, un gând ascuns. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: divulga mărturisi împărtăși
    • format_quote Nevasta a crezut că slujnica va fi destăinuit ceva soțului. SADOVEANU, D. P. 41. DLRLC
    • format_quote Mi-a destăinuit că între grecii din Fanar este o fracțiune care ar vrea să-l ridice pe el patriarh. GALACTION, O. I 92. DLRLC
    • format_quote [Badea] cu mine s-ar iubi, Dar nu cutează-a grăi, Dorul a-și destăinui. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 50. DLRLC
    • format_quote figurat Adierile călătoare ale dimineții își destăinuiesc frunzelor adormite ale codrului eterna lor dragoste. HOGAȘ, M. N. 91. DLRLC
  • 2. reflexiv A-și da pe față gândurile sau sentimentele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dar tu ești popă, ești judecător, să se destăinuiască în fața ta? PAS, Z. I 185. DLRLC
    • format_quote Nici celui mai bun prieten nu i s-ar fi putut destăinui. BART, E. 183. DLRLC
    • format_quote După ce se încredință de cinstea babei, se destăinui ei și-i spuse din fir pînă în ață cine era și tot ce vrea. POPESCU, B. III 81. DLRLC
    • format_quote Dacă nu ești în stare s-o iubești pre cît te iubește, pentru ce nu te destăinuiești ei? NEGRUZZI, S. I 48. DLRLC
    • 2.1. figurat A se da pe față, a ieși la iveală; a se trăda. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: trăda
      • format_quote Trufie aprigă și haină învrăjbire se destăinuiau în trăsăturile feței sale veștede. M. I. CARAGIALE, C. 11. DLRLC
      • format_quote Ridinger, subt a cărui mînă de meșter natura sălbatică a fiarelor s-a destăinuit într-un chip așa de măreț. ODOBESCU, S. III 143. DLRLC
etimologie:
  • des- + tăinui. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.