15 definiții pentru destindere

din care

Explicative DEX

DESTINDERE, destinderi, s. f. 1. Faptul de a se destinde; slăbire, încetare a unei încordări; relaxare; fig. încetare a unei tensiuni nervoase, a unei stări de surescitare, de încordare; liniștire. 2. Creștere a volumului unui gaz; expansiune, detentă. – V. destinde.

DESTINDERE, destinderi, s. f. 1. Faptul de a se destinde; slăbire, încetare a unei încordări; relaxare; fig. încetare a unei tensiuni nervoase, a unei stări de surescitare, de încordare; liniștire. 2. Creștere a volumului unui gaz; expansiune, detentă. – V. destinde.

destindere $#sf...

DESTINDERE #s. f....

DESTINDERE s.f. 1. Faptul de a (se) destinde; relaxare. 2. Creștere a volumului unui gaz; expansiune, detentă. 3. (Fig.) Încetare a unei tensiuni nervoase; liniștire. ♦ (Polit.) Slăbire a încordării relațiilor dintre state sau a relațiilor internaționale. [< destinde].

DESTINDERE $#s. f...

DESTINDERE ~i $f....

deștingere $#sf...

Ortografice DOOM

destindere s. #...

destindere s. #...

destindere #s. f....

destindere s. f.,...

Etimologice

@deștinge (-g, -ns)...

Sinonime

DESTINDERE s. @1....

DESTINDERE s. v. ...

DESTINDERE s. @...

Antonime

Destindere ≠ încor...

Intrare: destindere
destindere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • destindere
  • destinderea
plural
  • destinderi
  • destinderile
genitiv-dativ singular
  • destinderi
  • destinderii
plural
  • destinderi
  • destinderilor
vocativ singular
plural
deștingere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deștingere
  • deștingerea
plural
  • deștingeri
  • deștingerile
genitiv-dativ singular
  • deștingeri
  • deștingerii
plural
  • deștingeri
  • deștingerilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

destindere, destinderisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a se destinde; slăbire, încetare a unei încordări. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: relaxare antonime: încordare
    • format_quote Andrei... are o încleștare... și pe urmă o destindere de resort. CAMIL PETRESCU, T. I 160. DLRLC
    • format_quote Fana a suspinat ușurată, cu trupul tot în destindere. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 253. DLRLC
    • 1.1. figurat Încetare a unei tensiuni nervoase, a unei stări de surescitare, de încordare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: liniștire antonime: tensiune
      • format_quote Popoarele consideră că ar fi o crimă față de omenire dacă semnele de destindere a atmosferei internaționale ar ceda locul unei noi intensificări a încordării. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2737. DLRLC
      • format_quote Șoimaru avu o clipă de destindere din încordarea și durerea lui. SADOVEANU, O. VII 65. DLRLC
      • format_quote Danton nu spune o vorbă, are ca o largă destindere sufletească, pe urmă îl privește cu ochi fericiți. CAMIL PETRESCU, T. II 470. DLRLC
      • 1.1.1. Slăbire a încordării relațiilor dintre state sau a relațiilor internaționale. DN
  • 2. Creștere a volumului unui gaz. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi destinde DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.