10 definiții pentru destăinuire

Explicative DEX

DESTĂINUIRE, destăinuiri, s. f. Acțiunea de a (se) destăinui și rezultatul ei; divulgare, mărturisire. – V. destăinui.

DESTĂINUIRE, destăinuiri, s. f. Acțiunea de a (se) destăinui și rezultatul ei; divulgare, mărturisire. – V. destăinui.

destăinuire $#s...

DESTĂINUIRE, $des...

Ortografice DOOM

destăinuire s. ...

destăinuire #s. f...

destăinuire s. f....

Sinonime

DESTĂINUIRE s. @1...

DESTĂINUIRE s. ...

@DESTĂINUIRE. $Subst...

Antonime

Destăinuire ≠ acop...

Intrare: destăinuire
destăinuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • destăinuire
  • destăinuirea
plural
  • destăinuiri
  • destăinuirile
genitiv-dativ singular
  • destăinuiri
  • destăinuirii
plural
  • destăinuiri
  • destăinuirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

destăinuire, destăinuirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) destăinui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Destăinuirea lui n-a impresionat-o. CAMIL PETRESCU, T. I 517. DLRLC
    • format_quote Tînărul se zăpăci de tot ascultînd destăinuirile atît de intime, mai ales cînd luară o întorsătură tristă. REBREANU, R. I 30. DLRLC
    • format_quote Privise... pe furiș... ca să poată aprecia efectul pe care o să-l aibă această destăinuire. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 168. DLRLC
    • format_quote A făcut tot ce putea ca să-mi provoace destăinuirea. IBRĂILEANU, A. 208. DLRLC
etimologie:
  • vezi destăinui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.