opțiuni
  • info

16 definiții pentru desfigura

din care

Explicative DEX

DESFIGURA, desfigurez, vb. I. Tranz. A strica, a urâți fața, forma, înfățișarea firească a cuiva, urâțind-o; a poci, a sluți. – După fr. défigurer.

desfigura [#At...

DESFIGURA, desfigurez, vb. I. Tranz. A strica fața, forma, înfățișarea firească a cuiva, urâțind-o; a poci, a sluți. – După fr. défigurer.

DESFIGURA, $desfi...

DESFIGURA vb. I. tr. A poci, a urîți, a sluți (figura, fața cuiva). [Cf. fr. défigurer].

DESFIGURA $vb. ...

A DESFIGURA ~ez ...

desfigurà v. 1. ...

defigura $vtr...

*desfiguréz v. tr....

Ortografice DOOM

desfigura (a ~) #...

desfigura (a ~)...

desfigura vb., in...

Argou

@A DESFIGURA ÎN BĂTA...

Sinonime

DESFIGURA vb. a (...

DESFIGURA vb. a...

Intrare: desfigura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desfigura
  • desfigurare
  • desfigurat
  • desfiguratu‑
  • desfigurând
  • desfigurându‑
 singular plural
  • desfigurează
  • desfigurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desfigurez
 (să)
  • desfigurez
  • desfiguram
  • desfigurai
  • desfigurasem
a II-a (tu)
  • desfigurezi
 (să)
  • desfigurezi
  • desfigurai
  • desfigurași
  • desfiguraseși
a III-a (el, ea)
  • desfigurează
 (să)
  • desfigureze
  • desfigura
  • desfigură
  • desfigurase
plural I (noi)
  • desfigurăm
 (să)
  • desfigurăm
  • desfiguram
  • desfigurarăm
  • desfiguraserăm
  • desfigurasem
a II-a (voi)
  • desfigurați
 (să)
  • desfigurați
  • desfigurați
  • desfigurarăți
  • desfiguraserăți
  • desfiguraseți
a III-a (ei, ele)
  • desfigurează
 (să)
  • desfigureze
  • desfigurau
  • desfigurară
  • desfiguraseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • defigura
  • defigurare
  • defigurat
  • defiguratu‑
  • defigurând
  • defigurându‑
 singular plural
  • defigurează
  • defigurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • defigurez
 (să)
  • defigurez
  • defiguram
  • defigurai
  • defigurasem
a II-a (tu)
  • defigurezi
 (să)
  • defigurezi
  • defigurai
  • defigurași
  • defiguraseși
a III-a (el, ea)
  • defigurează
 (să)
  • defigureze
  • defigura
  • defigură
  • defigurase
plural I (noi)
  • defigurăm
 (să)
  • defigurăm
  • defiguram
  • defigurarăm
  • defiguraserăm
  • defigurasem
a II-a (voi)
  • defigurați
 (să)
  • defigurați
  • defigurați
  • defigurarăți
  • defiguraserăți
  • defiguraseți
a III-a (ei, ele)
  • defigurează
 (să)
  • defigureze
  • defigurau
  • defigurară
  • defiguraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

desfigura, desfigurezverb

  • 1. A strica, a urâți fața, forma, înfățișarea firească a cuiva, urâțind-o. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: poci sluți urâți
    • format_quote Dacă mă lovea, nu știu ce s-ar fi putut întîmpla. M-ar fi desfigurat, poate m-ar fi ucis chiar. CAMIL PETRESCU, U. N. 93. DLRLC
    • format_quote Sultana și Domnica se repezeau la ea, s-o desfigureze cu unghiile. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 38. DLRLC
  • 2. figurat (Despre realități, fapte etc.) A prezenta denaturat, fals. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.