opțiuni
  • info

18 definiții pentru descompunere

din care

Explicative DEX

DESCOMPUNERE, descompuneri, s. f. Faptul de a (se) descompune. ♦ Reacție chimică în urma căreia o substanță constituită din molecule cu structură mai complicată trece în mai multe substanțe constituite din molecule cu structură mai simplă. – V. descompune.

DESCOMPUNERE, descompuneri, s. f. Faptul de a (se) descompune. ♦ Reacție chimică în urma căreia o substanță constituită din molecule cu structură mai complicată trece în mai multe substanțe constituite din molecule cu structură mai simplă. – V. descompune.

descompunere $#...

DESCOMPUNERE, $de...

DESCOMPUNERE s.f. Acțiunea de a (se) descompune și rezultatul ei; desfacere; stricare, putrezire, alterare. ♦ Reacție chimică în urma căreia o substanță cu o structură mai complicată trece în substanțe cu molecule mai simple sau în elementele din care era compusă. [< descompune].

DESCOMPUNERE $#s....

DESCOMPUNERE ~i $...

descompunere f. @1...

*descompunére f. D...

*descompún, -pús, ...

* discompún V. @de...

Ortografice DOOM

descompunere s....

descompunere s....

descompunere #s. ...

descompunere s. f...

Sinonime

DESCOMPUNERE s. @...

DESCOMPUNERE s. v...

DESCOMPUNERE s....

@DESCOMPUNERE. $Subs...

Antonime

Descompunere ≠ com...

Intrare: descompunere
descompunere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descompunere
  • descompunerea
plural
  • descompuneri
  • descompunerile
genitiv-dativ singular
  • descompuneri
  • descompunerii
plural
  • descompuneri
  • descompunerilor
vocativ singular —
plural —
discompunere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • discompunere
  • discompunerea
plural
  • discompuneri
  • discompunerile
genitiv-dativ singular
  • discompuneri
  • discompunerii
plural
  • discompuneri
  • discompunerilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

descompunere, descompunerisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) descompune. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: compunere
    • 1.1. Desfacere a unui obiect, a unui corp etc. în elementele sale componente. DLRLC DN
      sinonime: desfacere
      • format_quote Descompunerea apei în oxigen și hidrogen.
      • 1.1.1. Reacție chimică în urma căreia o substanță constituită din molecule cu structură mai complicată trece în mai multe substanțe constituite din molecule cu structură mai simplă. DEX '09 DEX '98 DN
      • 1.1.2. Descompunerea luminii = punerea în evidență a razelor colorate din care este compusă lumina albă naturală. DLRLC
      • 1.1.3. matematică Descompunerea unui număr în factori primi = operație aritmetică pentru aflarea factorilor primi care compun acel număr. DLRLC
      • 1.1.4. figurat Destrămare, dezmembrare. DLRLC
        sinonime: destrămare dezmembrare
        • format_quote Descompunerea imperiului sclavagist. DLRLC
        • format_quote [Imperiul turc și cel austriac] sînt două imperii în descompunere. CAMIL PETRESCU, B. 203. DLRLC
    • 1.2. Alterare, dezagregare, putrezire, stricare. DLRLC DN
      sinonime: alterare dezagregare putrezire stricare
      • format_quote Cadavrul a intrat în descompunere. DLRLC
    • 1.3. figurat Deformare a caracterului, a înfățișării morale sau fizice a cuiva. DLRLC
      • format_quote Descompunere morală. DLRLC
etimologie:
  • vezi descompune DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.