17 definiții pentru depoziție

din care

Explicative DEX

DEPOZIȚIE, depoziții, s. f. Declarație a unui martor în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală cu privire la fapte ce-i sunt cunoscute personal și care aduc lămuriri în pricina respectivă; mărturie. [Var.: depozițiune s. f.] – Din fr. déposition, lat. depositio, -onis.

DEPOZIȚIE, depoziții, s. f. Declarație a unui martor în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală cu privire la fapte ce-i sunt cunoscute prin propriile-i simțuri (văz, auz) și de natură să aducă lămuriri în pricina respectivă; mărturie. [Var.: depozițiune s. f.] – Din fr. déposition, lat. depositio, -onis.

DEPOZIȚIE, $depoz...

DEPOZIȚIE s.f. Declarație, mărturie în justiție (făcută mai ales în calitate de martor). [Gen. -iei, var. depozițiune s.f. / cf. fr. déposition, lat. depositio].

DEPOZIȚIE $#s. f....

DEPOZIȚIE ~i f....

DEPOZIȚIUNE s. f. v. depoziție.

DEPOZIȚIUNE s. f. v. depoziție.

depozițiune $#s...

DEPOZIȚIUNE s.f. v. depoziție.

*depozițiúne f. (l...

Ortografice DOOM

depoziție (#desp....

depoziție $(-ți-e...

depoziție s. f. →...

Sinonime

DEPOZIȚIE s. $(JU...

DEPOZIȚIE s. $(...

Intrare: depoziție
depoziție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depoziție
  • depoziția
plural
  • depoziții
  • depozițiile
genitiv-dativ singular
  • depoziții
  • depoziției
plural
  • depoziții
  • depozițiilor
vocativ singular
plural
depozițiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depozițiune
  • depozițiunea
plural
  • depozițiuni
  • depozițiunile
genitiv-dativ singular
  • depozițiuni
  • depozițiunii
plural
  • depozițiuni
  • depozițiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

depoziție, depozițiisubstantiv feminin

  • 1. Declarație a unui martor în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală cu privire la fapte ce-i sunt cunoscute personal și care aduc lămuriri în pricina respectivă. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: mărturie
    • format_quote Nevasta lui Ion Chirilă, ascultată ca martoră, făcuse o depoziție bizară. SADOVEANU, Î. A. 192. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.