opțiuni
  • info

15 definiții pentru delict

din care

Explicative DEX

DELICT, delicte, s. n. Fapt nepermis de legea penală; infracțiune de mai mică gravitate, care se sancționează cu amendă penală sau cu închisoare corecțională. – Din lat. delictum. Cf. fr. délit.

DELICT, delicte, s. n. Fapt nepermis de legea penală; infracțiune de mai mică gravitate, care se sancționează cu amendă penală sau cu închisoare corecțională. – Din lat. delictum. Cf. fr. délit.

delict sn [#A...

DELICT, $delicte,...

DELICT s.n. (Jur.) 1. Termen general pentru o violare a legilor penale, care se pedepsește cu închisoare, muncă silnică, amendă etc. V. contravenție, infracțiune, crimă. 2. (P. ext.) Act nepermis de lege și sancționat printr-o pedeapsă corecțională. [< lat. delictum, cf. fr. délit].

DELICT s. n. ...

DELICT ~e n. 1)...

delict m. 1. călca...

*delíct n., pl. $e...

CORPUS DELICTI (#l...

Ortografice DOOM

delict s. n.,...

delict s. n., #...

delict s. n., pl....

Etimologice

@delict (delicte),...

Sinonime

DELICT s. $(JUR.)...

DELICT s. $(#JU...

Intrare: delict
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • delict
  • delictul
  • delictu‑
plural
  • delicte
  • delictele
genitiv-dativ singular
  • delict
  • delictului
plural
  • delicte
  • delictelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

delict, delictesubstantiv neutru

  • 1. Fapt nepermis de legea penală; infracțiune de mai mică gravitate, care se sancționează cu amendă penală sau cu închisoare corecțională. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: vegheată vină
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.