8 definiții pentru căpătuit
Explicative DEX
CĂPĂTUIT, -Ă, căpătuiți, -te, adj. Care și-a creat (prin mijloace necinstite) o situație, un rost; cu stare, așezat. ♦ (Fam.) Căsătorit. – V. căpătui.
CĂPĂTUIT, -Ă, căpătuiți, -te, adj. Care și-a creat (prin mijloace necinstite) o situație, un rost; cu stare, așezat. ♦ (Fam.) Căsătorit. – V. căpătui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
căpătuit1 $#...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
@căpătuit2, ~ă...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂPĂTUIT, -Ă, $că...
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂPĂTUIT, -Ă, $că...
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Sinonime
CĂPĂTUIT adj., s....
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂPĂTUIT adj. v. ...
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂPĂTUIT adj., ...
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
căpătuit adj. #...
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: căpătuit
căpătuit adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
căpătuit, căpătuităadjectiv
- 1. Care și-a creat (prin mijloace necinstite) o situație, un rost; cu stare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- căpătui DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.