opțiuni
  • info

19 definiții pentru culca

din care

Explicative DEX

CULCA, culc, vb. I 1. Refl. și tranz. A (se) întinde, a (se) așeza în poziție orizontală (spre a dormi, a se odihni sau a face să adoarmă sau să se odihnească). ◊ Expr. (Refl.) A se culca pe-o ureche (sau pe urechea aceea) = a) a se lăsa în nădejdea cuiva; b) a aștepta zadarnic să se realizeze o promisiune; c) a nu se sinchisi de nimic, a fi nepăsător. Culcă-te sau poți să te culci pe o (sau pe acea) ureche = ia-ți nădejdea; e în zadar să mai ai vreo speranță. ♦ Refl. recipr. (Fam.) A avea raporturi sexuale cu cineva. ♦ Tranz. A adăposti peste noapte; a găzdui. ♦ A pune pe cineva să se întindă sau a se întinde la pământ cu fața în jos (în cadrul unor exerciții militare). 2. Tranz. A pune, a așeza un obiect, o parte a corpului etc. pe ceva sau pe cineva. 3. Tranz. (În expr.) A culca la pământ = a doborî; a ucide. ♦ Refl. (Despre plante) A se pleca, a se îndoi spre pământ. – Lat. collocare.

culca [At: P...

CULCA, culc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) întinde, a (se) așeza în poziție orizontală (spre a dormi, a se odihni sau a face să adoarmă sau să se odihnească). ◊ Expr. (Refl.) A se culca pe-o ureche (sau pe urechea aceea) = a nu se sinchisi de nimic, a fi nepăsător. Culcă-te sau poți să te culci pe o (sau pe acea) ureche = ia-ți nădejdea; e în zadar să mai păstrezi vreo speranță. ♦ Refl. recipr. (Fam.) A avea raporturi sexuale cu cineva. ♦ Tranz. A adăposti peste noapte; a găzdui. ♦ A pune pe cineva să se întindă sau a se întinde la pământ cu fața în jos (în cadrul unor exerciții militare). 2. Tranz. A pune, a așeza un obiect, o parte a corpului etc. pe ceva sau pe cineva. 3. Tranz. (În expr.) A culca la pământ = a doborî; a ucide. ♦ Refl. (Despre plante) A se pleca, a se îndoi spre pământ. – Lat. collocare.

CULCA, culc, #v...

A CULCA culc $tra...

@A SE CULCA mă culc...

culcà v. 1. a pu...

URECHE sf. #🫀...

culc, a -á v. tr...

Ortografice DOOM

culca (a ~) vb....

culca (a ~) #vb...

culca vb., ind. p...

Etimologice

@culca (culc, culc...

Argou

culca, $culc #v. r...

Sinonime

CULCA vb. 1. a ...

CULCA vb. v. $apu...

CULCA vb. 1. ...

culca vb. v. ...

Antonime

A (se) culca ≠ a (...

Intrare: culca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • culca
  • culcare
  • culcat
  • culcatu‑
  • culcând
  • culcându‑
 singular plural
  • culcă
  • culcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • culc
 (să)
  • culc
  • culcam
  • culcai
  • culcasem
a II-a (tu)
  • culci
 (să)
  • culci
  • culcai
  • culcași
  • culcaseși
a III-a (el, ea)
  • culcă
 (să)
  • culce
  • culca
  • culcă
  • culcase
plural I (noi)
  • culcăm
 (să)
  • culcăm
  • culcam
  • culcarăm
  • culcaserăm
  • culcasem
a II-a (voi)
  • culcați
 (să)
  • culcați
  • culcați
  • culcarăți
  • culcaserăți
  • culcaseți
a III-a (ei, ele)
  • culcă
 (să)
  • culce
  • culcau
  • culcară
  • culcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

culca, culcverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) întinde, a (se) așeza în poziție orizontală (spre a dormi, a se odihni sau a face să adoarmă sau să se odihnească). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: întinde antonime: deștepta scula
    • format_quote D-ta te-i culca în căruță și eu te-oi străjui toată noaptea. CREANGĂ, P. 128.
    • format_quote În pat se-ntinde drept Copila să se culce. EMINESCU, O. I 168.
    • format_quote Neștiind încotro să apuce, se culcă pe iarba verde de la rădăcina unui copaci și adormi. POPESCU, B. IV 36.
    • format_quote Pîn-eram de nu iubeam, Unde mă culcam, dormeam. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 12.
    • format_quote Cînd venea la urmă seara ne duceau ca să ne culce. MACEDONSKI, O. I 10.
    • format_quote Îl îngrijiră și-l culcară între ei în pat. ISPIRESCU, la TDRG.
    • 1.1. reflexiv reciproc familiar A avea raporturi sexuale cu cineva. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. tranzitiv A adăposti peste noapte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: adăposti găzdui
      • format_quote Dă poruncă să-i culce în casa cea de aramă înfocată. CREANGĂ, P. 249. DLRLC
    • 1.3. A pune pe cineva să se întindă sau a se întinde la pământ cu fața în jos (în cadrul unor exerciții militare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Comanda elevilor drepți, îi culca prin clasă sau îi punea să facă pas alergător printre bănci. SAHIA, N. 58. DLRLC
    • chat_bubble A se culca pe lauri.
    • chat_bubble reflexiv A se culca pe-o ureche (sau pe urechea aceea) = a se lăsa în nădejdea cuiva. DEX '09
    • chat_bubble reflexiv A se culca pe-o ureche (sau pe urechea aceea) = a aștepta zadarnic să se realizeze o promisiune. DEX '09
    • chat_bubble reflexiv A se culca pe-o ureche (sau pe urechea aceea) = a nu se sinchisi de nimic, a fi nepăsător. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Nu crez să se fi culcat pe urechea aia și să fi stat numai așa, cu degetul în gură. ISPIRESCU, L. 257. DLRLC
    • chat_bubble Culcă-te sau poți să te culci pe o (sau pe acea) ureche = ia-ți nădejdea; e în zadar să mai ai vreo speranță. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Cum văd eu, frate-meu se poate culca pe-o ureche, din partea noastră. CREANGĂ, P. 188. DLRLC
      • format_quote Tot eu am să-ți fiu clironom... Culcă-te pe-acea ureche! ALECSANDRI, T. 819. DLRLC
    • chat_bubble A se culca (odată) cu găinile. DLRLC
  • 2. tranzitiv A pune, a așeza un obiect, o parte a corpului etc. pe ceva sau pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: așeza așterne pune întinde
    • format_quote Mi-am culcat capul pe lutul străbun. BENIUC, V. 27. DLRLC
    • format_quote Fruntea albă-n părul galben Pe-al meu braț încet s-o culci. EMINESCU, O. I 75. DLRLC
    • format_quote Îi veni-n gînd carul alături să-l puie, Ca tăind [copacul] să-l culce, drept în car să cază. PANN, P. V. I 87. DLRLC
    • format_quote figurat Plopii... Stau de veghe la fereastră Și pe marmura zăpezii Culcă umbra lor albastră. TOPÎRCEANU, S. A. 30. DLRLC
    • format_quote reflexiv Brazda mergea înainte, se culca tot lîngă altă brazdă și nimic n-ar mai fi putut ține în loc desțelenirea pămîntului. CAMILAR, TEM. 89. DLRLC
    • format_quote reflexiv Cu ochii plînși stelele toate se duc Pe patul de nori să se culce. GOGA, P. 53. DLRLC
    • format_quote reflexiv O lasă-mi capul meu pe sîn, Iubito, să se culce. EMINESCU, O. I 179. DLRLC
  • chat_bubble tranzitiv A culca la pământ = doborî, ucide. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: doborî ucide
    • format_quote O ridică [furca], o răsuci și dintr-o singură lovitură îl și culcă la pămînt. MIHALE, O. 508. DLRLC
    • format_quote C-o lovitură îl voi culca la pămînt. ISPIRESCU, L. 222. DLRLC
    • format_quote Vine unul și-ți istorisește, bunăoară, că... a culcat la pămînt pe ursul care se răpezise asupră-i. ODOBESCU, S.III 48. DLRLC
    • chat_bubble (Cu privire la plante sau arbori) A tăia (cu coasa sau cu securea). DLRLC
      sinonime: tăia
      • format_quote Valuri de oameni tălăzuindu-se pe deasupra munților se abat... și culcă pădurile la pămînt. BOGZA, C. O. 372. DLRLC
      • format_quote M-am pus rău încă de pe timpul războiului cu o chestie pe care o dibuisem: culcase un moșier la pămînt o pădure a statului și lemnele le vînduse tot statului. PAS, L. II 125. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv (Despre plante) A se pleca, a se îndoi spre pământ. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: pleca îndoi
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.