19 definiții pentru cortegiu
din care- explicative DEX (10)
- ortografice DOOM (5)
- etimologice (1)
- jargon (1)
- sinonime (2)
Explicative DEX
CORTEGIU, cortegii, s. n. Șir de persoane care însoțesc o ceremonie, o personalitate etc.; convoi. ♦ Fig. Șir, înșirare. – Din it. corteggio, fr. cortège.
cortegiu sn [...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORTEGIU, cortegii, s. n. Șir de persoane care însoțesc o ceremonie; convoi. ♦ Fig. Șir, înșirare. – Din it. corteggio, fr. cortège.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
CORTEGIU, $corteg...
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORTEGIU s.n. Șir de oameni care însoțesc o ceremonie. ♦ (Fig.) Șir, înșirare. [Pron. -giu. / cf. fr. cortège, it. corteggio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CORTEGIU $s. n....
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CORTEGIU ~i n. ...
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*cortégiŭ n. și (r...
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cortej sn #vz...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cortej n. 1. șir...
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
cortegiu s. #n....
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cortegiu [giu #...
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cortegiu s. n. [$...
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cortegiu...
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
cortegiu, -gii.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Etimologice
@cortegiu (cortegi...
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Jargon
@cortegiu sedimentar...
- sursa: Petro-Sedim (1999)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Sinonime
CORTEGIU s. 1. ...
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CORTEGIU s. @1....
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- pronunție: cortegĭu
| substantiv neutru (N54) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cortegiu, cortegiisubstantiv neutru
- 1. Șir de persoane care însoțesc o ceremonie, o personalitate etc. DEX '09 DLRLC DNsinonime: alai convoi escortă procesiune suită
- Merge-ncet cortegiul funerar prin ploaie, Nimenea nu-l roagă să mai stea un pic. TOPÎRCEANU, P. O. 140. DLRLC
- 1.1. Cortegiu funebru = grup de oameni care conduc un mort spre cimitir. NODEX
-
- Plăcută este tinerețea, cu cortegiul ei luminos și înflorit de cugetări înalte și iluziuni plăcute. GHICA, S. A. 43. DLRLC
- Vulturii carpatici cu zborul îndrăzneț Făceau un cortegiu falnic eroului drumeț. ALECSANDRI, O. 208. DLRLC
-
-
etimologie:
- corteggio DEX '09 DEX '98 DN
- cortège DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.