18 definiții pentru compliment

din care

Explicative DEX

COMPLIMENT, complimente, s. n. 1. Cuvânt de laudă, de măgulire, care exprimă o atitudine prietenească, de stimă, de respect sau de considerație. ◊ Loc. adv. Fără compliment = fără exagerare, fără gândul de a măguli; pe față, sincer. 2. (La pl.) Salutări trimise unei persoane prin intermediul cuiva ca expresie a politeții. 3. Înclinare a capului sau a corpului în semn de salut respectuos; plecăciune, reverență. – Din fr. compliment.

$compliment1 #...

COMPLIMENT, complimente, s. n. 1. Cuvânt de laudă, de măgulire, care exprimă o atitudine prietenească, de stimă, de respect sau de considerație. ◊ Loc. adv. Fără compliment = fără exagerare, fără gândul de a măguli; pe față, sincer. 2. (La pl.) Salutări trimise unei persoane prin intermediul cuiva ca expresie a politeții. 3. Înclinare a capului sau a corpului în semn de salut respectuos; plecăciune. – Din fr. compliment.

COMPLIMENT, $comp...

COMPLIMENT s.n. 1. Cuvînt (exagerat) de laudă, de măgulire sau de lingușire adresat cuiva; măgulire, adulare; amabilitate. 2. (la pl.) Salutări trimise prin intermediul cuiva. 3. Înclinare a capului sau a corpului în semn de salut respectuos; plecăciune, reverență. [Pl. -te. / < fr. compliment, it., sp. complimento].

COMPLIMENT $#s. n...

COMPLIMENT ~e $n....

compliment n. cuvâ...

*complimént n., pl...

complement2 ...

*complemént n., pl...

Ortografice DOOM

compliment (laudă...

compliment (laudă...

compliment (cuvân...

compliment («cuvîn...

compliment, -te (face complimente).

Jargon

COMPLIMENT (< fr$....

Sinonime

COMPLIMENT s. @1....

COMPLIMENT s. @...

Intrare: compliment
compliment substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compliment
  • complimentul
  • complimentu‑
plural
  • complimente
  • complimentele
genitiv-dativ singular
  • compliment
  • complimentului
plural
  • complimente
  • complimentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

compliment, complimentesubstantiv neutru

  • 1. Cuvânt de laudă, de măgulire, care exprimă o atitudine prietenească, de stimă, de respect sau de considerație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ciocnesc amîndoi cu ea și îi fac urări și complimente de modă veche. PAS, L. I 244. DLRLC
    • format_quote Era... să-i înfățișez complimentele și scuzele mele. GALACTION, O. I 233. DLRLC
    • format_quote Fiecare se silește să-ți arunce un compliment. VLAHUȚĂ, O. A. 77. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Fără compliment = fără exagerare, fără gândul de a măguli; pe față. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote [Gramaticile] unele «raționate», altele «dezvoltate»... trebuie spus fără compliment, îți explică... pînă ce nu se mai înțelege nimica. CREANGĂ, A. 88. DLRLC
      • format_quote Fără multe complimente, [ursul] te ia în brațe. NEGRUZZI, S. I 319. DLRLC
  • 2. (la) plural Salutări trimise unei persoane prin intermediul cuiva ca expresie a politeții. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Spune-i multe complimente din partea mea. DLRLC
    • format_quote El îți înșiră solii de complimente De la copii, nevastă. NEGRUZZI, S. II 202. DLRLC
  • 3. Înclinare a capului sau a corpului în semn de salut respectuos. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote După ce a făcut un compliment, fetița și-a început poezia. DLRLC
  • 4. rar ironic Cadou, plocon. DLRLC
    • format_quote Destul de mare era trăsura mînăstirii, însă trebuia să încapă în ea și obișnuitele «complimente» dăruite de stăreție musafirilor oficiali. STĂNOIU, C. I. 109. DLRLC
  • comentariu învechit Plural și: complimentări. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.