20 de definiții pentru completa

din care

Explicative DEX

COMPLETA, completez, vb. I. Tranz. A întregi, a adăuga pentru a fi complet2. [Var.: complecta vb. I] – Din fr. compléter.

COMPLETA, completez, vb. I. Tranz. A întregi, a adăuga pentru a fi complet2. [Var.: complecta vb. I] – Din fr. compléter.

completa vt...

COMPLETA, $comple...

COMPLETA vb. I. tr. A întregi (un lucru incomplet). [Var. complecta vb. I. / < fr. compléter].

COMPLETA $vb. #...

A COMPLETA ~ez $...

completá v. a (se)...

COMPLECTA vb. I v. completa.

COMPLECTA vb. I v. completa.

complecta v...

COMPLECTA vb. I...

COMPLECTA vb. I. v. completa.

*completéz v. tr. ...

Ortografice DOOM

completa (a ~) #v...

completa (a ~) ...

completa vb., ind...

Argou

@a-și completa efect...

Sinonime

COMPLETA vb. a îm...

COMPLETA vb. a ...

Antonime

A completa ≠ a des...

Intrare: completa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • completa
  • completare
  • completat
  • completatu‑
  • completând
  • completându‑
singular plural
  • completea
  • completați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • completez
(să)
  • completez
  • completam
  • completai
  • completasem
a II-a (tu)
  • completezi
(să)
  • completezi
  • completai
  • completași
  • completaseși
a III-a (el, ea)
  • completea
(să)
  • completeze
  • completa
  • completă
  • completase
plural I (noi)
  • completăm
(să)
  • completăm
  • completam
  • completarăm
  • completaserăm
  • completasem
a II-a (voi)
  • completați
(să)
  • completați
  • completați
  • completarăți
  • completaserăți
  • completaseți
a III-a (ei, ele)
  • completea
(să)
  • completeze
  • completau
  • completa
  • completaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • complecta
  • complectare
  • complectat
  • complectatu‑
  • complectând
  • complectându‑
singular plural
  • complectea
  • complectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • complectez
(să)
  • complectez
  • complectam
  • complectai
  • complectasem
a II-a (tu)
  • complectezi
(să)
  • complectezi
  • complectai
  • complectași
  • complectaseși
a III-a (el, ea)
  • complectea
(să)
  • complecteze
  • complecta
  • complectă
  • complectase
plural I (noi)
  • complectăm
(să)
  • complectăm
  • complectam
  • complectarăm
  • complectaserăm
  • complectasem
a II-a (voi)
  • complectați
(să)
  • complectați
  • complectați
  • complectarăți
  • complectaserăți
  • complectaseți
a III-a (ei, ele)
  • complectea
(să)
  • complecteze
  • complectau
  • complecta
  • complectaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

completa, completezverb

  • 1. A întregi, a adăuga pentru a fi complet. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Viața ne învață că numai experiența conducătorilor nu este suficientă pentru a conduce just, că experiența conducătorilor trebuie completată cu experiența maselor, cu experiența poporului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. DLRLC
    • format_quote Am pierdut... din vedere să completez descrierea năcazului meu, după ce am rămas fără cai. SADOVEANU, Z. C. 31. DLRLC
    • format_quote Cu acești mari domni, Mircea și Alexandru, se încheie această epocă [a întemeierii Principatelor]. Ei completară instituțiile țării lor. BĂLCESCU, O. II 13. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.