22 de definiții pentru cobilă

din care

Explicative DEX

COBILĂ, cobile, s. f. 1. Suport alcătuit din două lemne împreunate, care servește la transportarea plugului pe drum. 2. Scaun pe care rotarul așază roțile când montează spițele sau obezile. [Var.: cobâ s. f.] – Din sl. kobyla.

COBILĂ, cobile, s. f. 1. Suport alcătuit din două lemne împreunate, care servește la transportarea plugului pe drum. 2. Scaun pe care rotarul așază roțile când montează spițele sau obezile. [Var.: cobâ s. f.] – Din sl. kobyla.

cobi sf [...

COBILĂ, cobile,...

COBILĂ ~e f. 1)...

cobilă f. 1. une...

cobílă f., pl. e...

COBÂ s. f. v. cobilă.

COBÂ s. f. v. cobilă.

cobâ sf #vz...

cobârlă sf #v...

cobirlă sf #v...

COBÎ s. f. #v...

cobîlă, V. @cobil...

Ortografice DOOM

!cobilă (reg.) ...

cobilă/cobâ (#...

cobilă/cobâlă s. ...

cobâ v. @cob...

Etimologice

cobilă (cobile),...

Sinonime

COBI s. $(TEHN....

COBI s. $(#TE...

Regionalisme / arhaisme

cobílă, cobile, ...

cobilă, cobile,...

cobilă, -e, (cobdilă), s.f. – Partea plugului pe care stă grindeiul. O unealtă de lemn cu două picioare în formă de crac, pe care se pun plugul și grapa, când se pleacă la deal, unde nu se poate merge cu carul (Bârlea 1924). – Din sl. kobyla „iapă” (Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER).

Intrare: cobilă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cobilă
  • cobila
plural
  • cobile
  • cobilele
genitiv-dativ singular
  • cobile
  • cobilei
plural
  • cobile
  • cobilelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cobâ
  • cobâla
plural
  • cobâle
  • cobâlele
genitiv-dativ singular
  • cobâle
  • cobâlei
plural
  • cobâle
  • cobâlelor
vocativ singular
plural
cobârlă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cobirlă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cobilă, cobilesubstantiv feminin

  • 1. Suport alcătuit din două lemne împreunate, care servește la transportarea plugului pe drum. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Scaun pe care rotarul așază roțile când montează spițele sau obezile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Lucrează cu tesla la cobîlă și întocmește roți pentru căruțe țărănești. SADOVEANU, N. F. 26. DLRLC
    • format_quote În aceeași liniște, deosebești ritmul regulat, ca o bătaie de inimă, al rotarului care lucrează la cobîlă. SADOVEANU, O. IV 416. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.