opțiuni
  • info

13 definiții pentru clănțău

din care

Explicative DEX

CLĂNȚĂU, clănțăi, s. m. Om care vorbește mult (și adesea pe un ton impulsiv, agresiv). ♦ (Peior.) Avocat. – Clanță + suf. -ăi.

clănțău sm [...

CLĂNȚĂU, clănțăi, s. m. Om care vorbește mult (și adesea pe ton impulsiv, agresiv). ♦ (Peior.) Avocat. – Clanță + suf. -ău.

CLĂNȚĂU, $clănțăi...

CLĂNȚĂU ~i m. Pe...

clănțăŭ m. (d. $c...

clențău sm #v...

Ortografice DOOM

clănțău s. m....

clănțău s. m., ...

clănțău s. m., art...

Argou

clănțău, $clănțăi ...

Sinonime

CLĂNȚĂU s., adj. v...

CLĂNȚĂU s., #ad...

Intrare: clănțău
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clănțău
  • clănțăul
  • clănțău‑
plural
  • clănțăi
  • clănțăii
genitiv-dativ singular
  • clănțău
  • clănțăului
plural
  • clănțăi
  • clănțăilor
vocativ singular
  • clănțăule
plural
  • clănțăilor
clențău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clănțău, clănțăisubstantiv masculin

  • 1. Om care vorbește mult (și adesea pe un ton impulsiv, agresiv). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Văd că ești clănțău și te ții cu nasul pe sus. SADOVEANU, N. F. 91. DLRLC
etimologie:
  • Clanță + -ău. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.