opțiuni
  • info

31 de definiții pentru cioc (s.n.)

din care

Explicative DEX

CIOC2, ciocuri, s. n. 1. Partea anterioară, terminală, lunguiață și cornoasă a capului păsărilor, care înlocuiește sistemul dentar; plisc, clonț. ♦ Cantitatea de lichid sau de hrană care încape o dată în cioc (1). ♦ Fig. Gură a omului. 2. Parte sau prelungire ascuțită a unor obiecte; capăt, vârf (ascuțit). 3. Barbișon, țăcălie. ◊ Expr. (Arg.) A pune ciocuri = a minți sau a deforma realitatea. 4. Compuse: ciocul-berzei = plantă erbacee cu frunzele păroase, adânc crestate și cu flori violete-purpurii (Geranium pratense); ciocul-cucoarei = mică plantă erbacee cu tulpina păroasă întinsă pe pământ, cu frunze compuse, flori roșii, roz sau albe și fructe lungi, asemănătoare cu un cioc (Erodium cicutarium); cioc-întors = pasăre călătoare cu penajul alb pătat cu negru, cu ciocul lung, subțire și ușor arcuit în sus, cu picioarele înalte (Recurvirostra avosetta); cioc-de-papagal = formație osoasă în zona marginală a vertebrelor. – Cf. alb. čok, rom. cioc1.

cioc2 ain [...

cioc3 av [...

cioc5 sn [#...

cioc6 sm [#...

*CIOC1 (pl. ...

CIOC2, ciocuri, s. n. 1. Partea anterioară, terminală, lunguiață și cornoasă a capului păsărilor, care înlocuiește sistemul dentar; plisc, clonț. ♦ Cantitatea de lichid sau de hrană care încape o dată în cioc (1). ♦ Fig. Gură a omului. 2. Parte sau prelungire ascuțită a unor obiecte; capăt, vârf (ascuțit). 3. Barbișon, țăcălie. ◊ Expr. (Arg.) A pune ciocuri = a minți sau a deforma realitatea. 4. Compuse: ciocul-berzei = plantă erbacee cu frunzele păroase, adânc crestate și cu flori violete-purpurii (Geranium pratense); ciocul-cucoarei = mică planta erbacee cu tulpina păroasă întinsă pe pământ, cu frunze compuse, flori roșii, roz sau albe și fructe lungi, asemănătoare cu un cioc (Erodium cicutarium); cioc-întors = pasăre călătoare cu penajul alb pătat cu negru, cu ciocul lung, subțire și ușor arcuit în sus, cu picioarele înalte (Recurvirostra avosetta). – Cf. alb. čok, rom. cioc1.

CIOC2, ciocuri,...

CIOC2 ~uri n. 1...

cioc n. 1. parte...

1) cĭoc n., pl. $u...

cic3 sn #vz...

CIOCULEȚ (pl....

CIUGULI (-ulesc...

Ortografice DOOM

cioc2 s. n....

cioc2 s. n., #p...

cioc s. n., pl. $c...

cioc.

Enciclopedice

UNGUIBUS ET ROSTRO...

Argou

a face ciocu’ mic...

ciocu’ mic $#expr...

@ciocu’ mic și jocu...

@ciocu’ mic și pasu...

@fraier coclit / cu ...

Sinonime

CIOC s. 1. clonț...

CIOC s. v. $ciorap...

CIOC s. 1. clo...

cioc s. v. CIO...

Expresii și citate

Unguibus et rostro...

Regionalisme / arhaisme

cioc1 adv. (reg.)...

cioc2, cioci, s...

Intrare: cioc (s.n.)
cioc1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioc
  • ciocul
  • ciocu‑
plural
  • ciocuri
  • ciocurile
genitiv-dativ singular
  • cioc
  • ciocului
plural
  • ciocuri
  • ciocurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cioc, ciocurisubstantiv neutru

  • 1. Partea anterioară, terminală, lunguiață și cornoasă a capului păsărilor, care înlocuiește sistemul dentar. DEX '09 DLRLC
    sinonime: clonț plisc diminutive: cioculeț
    • format_quote Cucoșul... începe a trînti cu ciocul în geamuri și a zice: Cucurigu! CREANGĂ, P. 66. DLRLC
    • format_quote Cum nu sîntem două pasări, Sub o strașină de stuf, Cioc în cioc să stăm alături Într-un cuib numai de puf! EMINESCU, O. IV 369. DLRLC
    • format_quote poetic Cu ciocul spintec pînza-albastră [a cerului]. BENIUC, V. 11. DLRLC
    • 1.1. Cantitatea de lichid sau de hrană care încape o dată în cioc. DEX '09 DLRLC
      sinonime: înghițitură
      • format_quote Corbule, corbule, pasăre cernită, adu-mi tu mie un cioc de apă! ISPIRESCU, L. 223. DLRLC
    • 1.2. figurat Gură a omului. DEX '09 DLRLC
      sinonime: gură
      • format_quote Tacă-ți ciocul! ALECSANDRI, T. 660. DLRLC
  • 2. Parte sau prelungire ascuțită a unor obiecte; vârf (ascuțit). DEX '09 DLRLC
    sinonime: capăt vârf
    • format_quote Vasele ciocul spre larguri îl au. COȘBUC, AE. 105. DLRLC
    • 2.1. Parte ascuțită la buza unor vase, făcută pentru a putea turna ușor lichidul din vas. DLRLC
      • format_quote Ciocul ibricului. DLRLC
      • format_quote Au luat din mîinile robilor una un lighean de aur, alta o cană cu cioc, tot de aur. CARAGIALE, O. III 73. DLRLC
  • 3. Barbă mică și (puțin) ascuțită. DEX '09 DLRLC
    sinonime: barbișon țăcălie
    • format_quote Un domn gras, cu cioc, a stat înăuntru peste o oră. CAMIL PETRESCU, U. N. 67. DLRLC
    • format_quote Un bătrîn bondoc, cu mustăți furate, lungi și albe, cu cioc de general. DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
  • chat_bubble compus Cioc-de-papagal = formație osoasă în zona marginală a vertebrelor. DEX '09 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.