5 definiții pentru chefuire
Explicative DEX
chefui [At: ...
CHEFUI, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec); a benchetui. – Chef + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
A CHEFUI ~iesc $...
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
chefui vb., ind. ...
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
CHEFUI vb. a benc...
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: chefuire
chefuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
chefui, chefuiescverb
-
- Cei mai bătrîni chefuiau, iar fetele ajutau Floricăi să-și așeze zestrea în car. BUJOR, S. 35. DLRLC
- (Zoe:) O să chefuiești cu poporul... (Cațavencu...: ) – Chefuiesc. CARAGIALE, O. I 176. DLRLC
- Trei zile și trei nopți ținură petrecerile, și se chefuiră și se bucurară, de o ținură minte cît trăiră. ISPIRESCU, L. 41. DLRLC
- Cum se chefuia, îi venea și chef de lucru. CONTEMPORANUL, VII 142. DLRLC
-
etimologie:
- Chef + -ui. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.