34 de definiții pentru car (vehicul)

din care

Explicative DEX

CAR2, care, s. n. 1. Vehicul terestru încăpător, cu patru roți, cu tracțiune animală, folosit la țară pentru transport. ◊ Car funebru (sau funerar, mortuar) = dric. Car blindat (sau de asalt) = tanc. (Înv. și pop.) Car de foc = tren. ◊ Expr. Nici în car, nici în căruță, se spune despre cineva nehotărât, care nu știe ce vrea. A pus carul înaintea boilor, se zice despre un om neîndemânatic, care face lucrurile pe dos. ◊ Compuse: Carul-Mare = constelație alcătuită din șapte stele așezate în formă de car2 (1); Ursa-Mare; Carul-Mic = constelație formată din șapte stele (printre care și Steaua Polară) așezate în chip asemănător cu cele din carul-mare; Ursa-Mică. ♦ (În Antichitate) Vehicul cu două roți, tras de doi sau patru cai, folosit în lupte, la jocuri și la ceremonii. 2. Cantitate de material care se poate încărca într-un car2 (1). Un car de lemne.Fig. Mulțime, grămadă. Un car de ani.Loc. adv. Cu carul = din belșug. 3. (Reg.) Parte a fierăstrăului mecanic alcătuită din două bârne puse pe rotițe, pe care se așază bușteanul pentru a-l tăia. – Lat. carrus (cu unele sensuri după fr. char).

car3 sn ...

CAR1 (pl. car...

CAR2, care, s. n. 1. Vehicul terestru încăpător, cu patru roți, cu tracțiune animală, folosit la țară pentru transportarea poverilor. ◊ Car funebru (sau funerar, mortuar) = dric. Car blindat (sau de asalt) = tanc. (Înv. și pop.) Car de foc = tren. ◊ Expr. Nici în car, nici în căruță, se spune despre cineva nehotărât, care nu știe ce vrea. A pus carul înaintea boilor, se zice despre un om neîndemânatic, care face lucrurile pe dos. ◊ Compuse: Carul-Mare = constelație alcătuită din șapte stele așezate în formă de car2 (1); ursa-mare; Carul-Mic = constelație formată din șapte stele (printre care și steaua polară) așezate în chip asemănător cu cele din carul-mare; ursa-mică. ♦ (În antichitate) Vehicul cu două roți, tras de doi sau patru cai, folosit în lupte, la jocuri și la ceremonii. 2. Cantitate de material care se poate încărca într-un car2 (1). Un car de lemne.Fig. Mulțime, grămadă. Un car de ani.Loc. adv. Cu carul = din belșug. 3. (Reg.) Parte a ferăstrăului mecanic alcătuită din două bârne puse pe rotițe, pe care se așază bușteanul pentru a fi prefăcut în scânduri. – Lat. carrus (cu unele sensuri noi după fr. char).

CAR2, care, #s....

CAR1, care, #s....

CAR1 ~e n. 1) V...

car n. 1. vehicu...

2) car n., pl. e...

BĂBUT $sbst. #...

@DUPĂ CE-ȚI FRÎNGI C...

@ÎNȚELEPCIUNEA POPOR...

@OMUL CUMINTE ÎȘI CU...

Ortografice DOOM

car3 (vehicul) ...

car2 (vehicul) #s...

car (vehicul) s. n...

+carul (cu ~) #lo...

Etimologice

car (care), #s. n...

Argou

@a pune carul înaint...

cu carul expr....

@cu trei roate la ca...

@nici albă, nici nea...

Sinonime

CAR s. 1. $car f...

CAR s. v. $grămadă...

CAR s. 1. $car...

car s. v. GRĂM...

CAR DE ASALT s. v...

CAR DE FOC s. v. ...

car de asalt s....

car de foc s. #...

sleeping-car s....

Regionalisme / arhaisme

car¹, care, s.n....

car1, care, s...

Intrare: car (vehicul)
car2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • car
  • carul
  • caru‑
plural
  • care
  • carele
genitiv-dativ singular
  • car
  • carului
plural
  • care
  • carelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

car, caresubstantiv neutru

  • 1. Vehicul terestru încăpător, cu patru roți, cu tracțiune animală, folosit la țară pentru transport. DEX '09 DLRLC
    diminutive: căruț
    • format_quote Care cu poveri de muncă Vin încet și scîrțîind. COȘBUC, P. I 47. DLRLC
    • format_quote Poposit-au... Zece care mocănești, Cu boi albi. ALECSANDRI, P. II 104. DLRLC
    • format_quote Du-te, dor, cu carele, N-aștepta căruțele; Căruțele-s mititele Și nu-nchepi (= încapi) dorule-n ele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 90. DLRLC
    • format_quote Acolo erau două drumuri, care se despărțeau. Unul era bătut de care și celalt părăsit. ȘEZ. IV 171. DLRLC
    • format_quote figurat A patra primăvară acuma se grăbește La caru-i să înhame pe zefirii ușori. ALEXANDRESCU, P. 24. DLRLC
    • 1.1. Car funebru (sau funerar, mortuar) = dric. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: dric
    • 1.2. Car blindat (sau de asalt) = tanc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: tanc
      • format_quote Carele de asalt înțepeniseră în lungul drumurilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 6/1. DLRLC
    • 1.3. învechit popular Car de foc = locomotivă, mașină, tren. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Aș vrea să plec la drum mai mare. Dar nici pe jos nici de-a-n călare Și nici cu carul cel de foc, Ci c-o trăsură ferecată, De zece cai în șir purtată. MACEDONSKI, O. I 58. DLRLC
      • format_quote Și fluieră o dată, de nici fluierul de la carul de foc nu l-ar fi întrecut. RETEGANUL, P. V 6. DLRLC
    • 1.4. în Antichitate Vehicul cu două roți, tras de doi sau patru cai, folosit în lupte, la jocuri și la ceremonii. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Car de triumf. DLRLC
    • chat_bubble A fi a cincea roată la car (sau la căruță). DLRLC
    • chat_bubble Nici în car, nici în căruță (nici în teleguță), se spune despre cineva nehotărât, care nu știe ce vrea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A pus carul înaintea boilor, se zice despre un om neîndemânatic, care face lucrurile pe dos. DEX '09 DEX '98
  • 2. Cantitate de material care se poate încărca într-un car. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A descărcat din fugă un car de secară în saci. SP. POPESCU, M. G. 27. DLRLC
    • format_quote Se duce la pădure să-și aducă un car de lemne. CREANGĂ, P. 143. DLRLC
    • format_quote Am fost să cumpăr un car de lemne. ALECSANDRI, T. I 317. DLRLC
    • 2.1. figurat Cantitate sau număr mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Un car de copii. Un car de minciuni. Un car de ani. DLRLC
      • format_quote Voi intra masiv și greu în vreme, Cu un car cît dealul de poeme. BENIUC, V. 9. DLRLC
  • 3. regional Parte a fierăstrăului mecanic alcătuită din două bârne puse pe rotițe, pe care se așază bușteanul pentru a-l tăia. DEX '09 DLRLC
etimologie:
  • limba latină carrus (cu unele sensuri după limba franceză char). DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.