opțiuni
  • info

23 de definiții pentru băl

din care

Explicative DEX

BĂL, -Ă, băli, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. – Din sl. bĕlŭ „alb”.

BĂL, -Ă, băli, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. – Din sl. bĕlŭ „alb”.

băl, ~ă [At: ...

băl, -ă adj. (...

BĂL I. adj. 1 ...

BĂL, -Ă, $băli, -e...

BĂL, -Ă, $băli, -e...

BĂL ~ă (~i, ~e) $r...

băl a. 1. alb, v...

băl, bălă adj. pl....

bel1, ~ă $a...

biel a vz...

bel2, -ă $adj. ...

BEL adj. 🐑 @...

bel a. Mold. V. @b...

Ortografice DOOM

băl (reg.) #adj....

băl (reg.) #adj....

băl adj. m., pl. $...

Sinonime

BĂL adj. v. $bălai...

băl adj.v. BĂLAI, ...

Regionalisme / arhaisme

BĂL adj. (Ban.... adjectiv

băl, bală, bălă,...

băl, bală, bălă,...

băl, bală, bălă, (bal, bel), adj. – (înv.) 1. Alb; (ref. la oi) cu lâna de culoare albă; alb curat (Precup 1926). 2. (ref. la culoarea părului) Bălai: „Maică, doi feciori mă cer, / Unu-i negru ș-altu băl” (Bârlea 1924 I: 310). Valea lui Băl, toponim în Rohia-Lăpuș; Băleasa, afluent al Izei, ce izvorăște sub vf. Ștefăniței și se varsă în Iza la Săliștea; Bălan, nume de familie provenit dintr-o poreclă sau un supranume („blond”). – Din sl. bĕlŭ „alb” (DA, DER); Cuvânt autohton (Hasdeu 1894, Brâncuși 1983) din radicalul i.-e *bhel „strălucitor, alb”.

bal, adj. v. băl (...

bel, adj. v. băl (...

Intrare: băl
băl adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băl
  • bălul
  • bălu‑
  • bălă
  • băla
plural
  • băli
  • bălii
  • băle
  • bălele
genitiv-dativ singular
  • băl
  • bălului
  • băle
  • bălei
plural
  • băli
  • bălilor
  • băle
  • bălelor
vocativ singular — —
plural — —
biel adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biel
  • bielul
  • bielă
  • biela
plural
  • bieli
  • bielii
  • biele
  • bielele
genitiv-dativ singular
  • biel
  • bielului
  • biele
  • bielei
plural
  • bieli
  • bielilor
  • biele
  • bielelor
vocativ singular — —
plural — —
bal3 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bal
  • balul
  • bală
  • bala
plural
  • bali
  • balii
  • bale
  • balele
genitiv-dativ singular
  • bal
  • balului
  • bale
  • balei
plural
  • bali
  • balilor
  • bale
  • balelor
vocativ singular — —
plural — —
bel2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bel
  • belul
  • belu‑
  • belă
  • bela
plural
  • beli
  • belii
  • bele
  • belele
genitiv-dativ singular
  • bel
  • belului
  • bele
  • belei
plural
  • beli
  • belilor
  • bele
  • belelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băl, bălăadjectiv

regional
  • 1. Despre oameni sau părul lor: blond, bălai, bălan, galben. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM
    sinonime: blond bălai bălan galben
    • format_quote Frunză verde calapăr, Doi voinici, maică, mă cer: Unu-i negru, unu-i băl. Frunză verde de măr dulce, După băl, maică, m-aș duce. HODOȘ, P. P. 186. DLRLC
  • 2. (Despre oameni) Cu părul blond și cu fața albă. MDA2
    antonime: oacheș
  • 3. Frumos. MDA2 DEXI
    sinonime: frumos
  • 4. (Despre animale) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC
    antonime: negru
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.