opțiuni
  • info

51 de definiții pentru burduf

din care

Explicative DEX

BURDUF, burdufuri, s. n. 1. Sac făcut din piele netăbăcită, uneori din stomacul unui animal (capră, oaie, bivol), în care se păstrează sau se transportă brânză, făină, apă etc. ◊ Expr. Burduf de carte = foarte învățat; tobă de carte. A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte strâns, încât să nu se poată mișca; a lega fedeleș, a lega cobză. (Reg.) A da pe cineva în burduful dracului = a nu se mai interesa de cineva. A se face burduf (de mâncare) = a mânca foarte mult, a se ghiftui. 2. Sac făcut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied, în care se înmagazinează aerul la cimpoi, la armonică etc. 3. Învelitoare de piele pentru picioare la trăsurile descoperite. ◊ Bocanci cu burduf = bocanci cu limba netăiată, prinsă de restul încălțămintei; bocanci făcuți dintr-o singură bucată. 4. Învelitoare elastică de piele, pânză etc. a spațiului de comunicație dintre două vagoane de călători. ♦ Garnitură de piele sau de cauciuc prin care se leagă două conducte dintr-un motor. 5. Bășică (1) uscată, care, pe vremuri, se întrebuința în loc de geam. 6. (Reg.) Burduhan. 7. (Reg.) Copcă în gheață. [Var.: burduv, burduh, burduș s. n.] – Et. nec.

burduf sn ...

burduf s.n. @I ...

BURDUF (pl. -...

BURDUF, burdufuri, s. n. 1. Sac făcut din piele netăbăcită, uneori din stomacul unui animal (capră, oaie, bivol), în care se păstrează sau se transportă brânză, făină, apă etc. ◊ Expr. Burduf de carte = foarte învățat; tobă de carte. A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte strâns, încât să nu se poată mișca; a lega fedeleș, a lega cobză. (Reg.) A da pe cineva în burduful dracului = a nu se mai interesa de cineva. A se face burduf (de mâncare) = a mânca foarte mult, a se ghiftui. 2. Sac făcut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied, în care se înmagazinează aerul la cimpoi, la armonică etc. 3. Învelitoare de piele pentru picioare la trăsurile, descoperite. ◊ Bocanci cu burduf = bocanci cu limba netăiată, prinși de restul încălțămintei; bocanci făcuți dintr-o singură bucată. 4. Învelitoare elastică de piele, pânză etc. a spațiului de comunicație dintre două vagoane de călători. ♦ Garnitură de piele sau de cauciuc prin care se leagă două conducte dintr-un motor. 5. Bășică (1) uscată, care, pe vremuri, se întrebuința în loc de geam. 6. (Reg.) Burduhan. 7. (Reg.) Copcă în gheață. [Var.: burduv, burduh, burduș s. n.] – Et. nec.

BURDUF, $burdufur...

BURDUF, $burdufur...

BURDUF ~uri n. ...

burduf n. 1. sto...

burdúf n., pl. $ur...

BURDUH s. n. v. burduf.

BURDUH s. n. v. burduf.

BURDUȘ s. n. v. burduf.

BURDUȘ s. n. v. burduf.

BURDUV s. n. v. burduf.

BURDUV s. n. v. burduf.

borduf smn #v...

borduh sn #vz...

borduv sn #vz...

burduh sn #vz...

burduj sn #vz...

burduș sn #vz...

burduv sn #vz...

burduh s.n. v. ...

burduj s.n. v. ...

burduș s.n. v. ...

burduv s.n. v. ...

burtuș s.n. v. ...

❍BURDUH 👉 @BURD...

BURDUHAȘ (pl....

❍BURDUȘ BURDUF...

BURDUȘEL, @BURDUJ...

BURDUV 👉 @BURD'...

BURDUH s. n. #v...

BURDUH s. n. #v...

BURDUV s. n. #v...

BURDUV s. n. #v...

BURDUȘ s. n. #v...

Ortografice DOOM

burduf s. n.,...

burduf s. n., #...

burduf s. n., pl....

burduf, pl. burd...

burduf, -furi.

Jargon

@BURDUF DE ÎMBARCARE...

Argou

a face (cuiva) @...

a lega ($pe cineva...

@brânză bună în burd...

burduf de carte $#...

Sinonime

BURDUF s. 1. fo...

BURDUF s. v. $bur...

BURDUF s. 1. ...

burduf s. v. ...

BURDUH s. v. $abd...

burduh s. v. ...

Regionalisme / arhaisme

burduh, $burduhur...

burduh, $burduhur...

burduh, -uri, s.n. – 1. Sac din piele netăbăcită; burduf. 2. Toc de pernă (ALR 1972: 325). 3. Burduhan. 4. Copcă în gheață. 5. Pântece, burtă. – Posibil cuvânt autohton (Brâncuși 1983).

Intrare: burduf
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burduf
  • burduful
  • burdufu‑
plural
  • burdufuri
  • burdufurile
genitiv-dativ singular
  • burduf
  • burdufului
plural
  • burdufuri
  • burdufurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burduh
  • burduhul
  • burduhu‑
plural
  • burduhuri
  • burduhurile
genitiv-dativ singular
  • burduh
  • burduhului
plural
  • burduhuri
  • burduhurilor
vocativ singular —
plural —
burduj
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
borduv
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burduș
  • burdușul
  • burdușu‑
plural
  • burdușuri
  • burdușurile
genitiv-dativ singular
  • burduș
  • burdușului
plural
  • burdușuri
  • burdușurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burduv
  • burduvul
  • burduvu‑
plural
  • burduvuri
  • burduvurile
genitiv-dativ singular
  • burduv
  • burduvului
plural
  • burduvuri
  • burduvurilor
vocativ singular —
plural —
borduh
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
borduf
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

burduf, burdufurisubstantiv neutru

  • 1. Sac făcut din piele netăbăcită, uneori din stomacul unui animal (capră, oaie, bivol), în care se păstrează sau se transportă brânză, făină, apă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ți-a adus matale un burduf de brînză prima întîi. SADOVEANU, N. F. 10. DLRLC
    • format_quote figurat Burdufuri mari de apă ridică norii suri. LESNEA, I. 30. DLRLC
    • chat_bubble Brânză bună în burduf de câine. DLRLC
    • chat_bubble Burduf de carte = foarte învățat; tobă de carte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote neobișnuit (la) plural Grași pedanți, burdufi de carte și de-nvățătură goi... N-am cu voi nici un amestec. MACEDONSKI, O. I 97. DLRLC
    • chat_bubble A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte strâns, încât să nu se poată mișca; a lega fedeleș, a lega cobză. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Au hotărît să lege burduf bou cu bou și să-i urce în vagon pe brațe, GALAN, Z. R. 162. DLRLC
    • chat_bubble regional A da pe cineva în burduful dracului = a nu se mai interesa de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Și așa, de la o vreme și babele și prietenii, lehămetindu-se, l-au dat în burduful dracului și l-au lăsat pe sama lui. CREANGĂ, P. 142. DLRLC
    • chat_bubble regional A se face burduf (de mâncare) = a mânca foarte mult, a se ghiftui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se puse deci la mîncare și cum fu lipit de foame... se sătură de se făcu burduf. RETEGANUL, P. I 64. DLRLC
  • 2. Sac făcut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied, în care se înmagazinează aerul la cimpoi, la armonică etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Burduful armonicii. DLRLC
    • format_quote prin analogie Aparat de fotografiat cu burduf. DLRLC
  • 3. Învelitoare de piele pentru picioare la trăsurile descoperite. DEX '09 DLRLC
    • format_quote O birjă, cu coșul ridicat și cu burduful tras, se oprește din goana mare dinaintea ospătăriei. CARAGIALE, M. 71. DLRLC
    • 3.1. Bocanci cu burduf = bocanci cu limba netăiată, prinsă de restul încălțămintei; bocanci făcuți dintr-o singură bucată. DEX '09 DLRLC
  • 4. Învelitoare elastică de piele, pânză etc. a spațiului de comunicație dintre două vagoane de călători. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 4.1. Garnitură de piele sau de cauciuc prin care se leagă două conducte dintr-un motor. DEX '09 DEX '98
  • 5. Bășică uscată, care, pe vremuri, se întrebuința în loc de geam. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 6. regional Burduhan. DEX '09 DEX '98
    sinonime: burduhan
  • 7. regional Copcă în gheață. DEX '98 DEX '09
  • comentariu Plural și: burdufe. DLRLC
  • comentariu neobișnuit masculin expresie Plural și: burdufi. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.