opțiuni
  • info

32 de definiții pentru bucium (muz.)

din care

Explicative DEX

BUCIUM1, buciume, s. n. Instrument muzical de suflat în forma unui tub tronconic foarte lung, făcut din coajă de tei, din lemn sau din metal și folosit în special de ciobani pentru chemări și semnale. [Var.: bucin s. n.] – Lat. bucinum.

BUCIUM1, buciume, s. n. Instrument muzical de suflat în forma unui tub tronconic foarte lung, făcut din coajă de tei, din lemn sau din metal și folosit în special de ciobani pentru chemări și semnale. [Var.: bucin s. n.] – Lat. bucinum.

bucium1 $#sn...

BUCIUM2 (pl....

BUCIUM1, $bucium...

BUCIUM1, $bucium...

BUCIUM ~e n. In...

bucium n. 1. ins...

1) búcĭum n., pl. ...

BUCIN s. n. v. bucium1.

BUCIN s. n. v. bucium1.

bucen sn vz...

bucim sn vz...

bucin2 sn ...

buciun sn #vz...

bucin s.n. v. b...

❍BUCEN... = @BUC...

†BUCIN... = @BUC...

BUCIN s. n. #v....

BUCIN s. n. #v....

bucin n. Tr. V. @b...

búcin V. @bucĭum 1...

Ortografice DOOM

bucium s. n.,...

bucium s. n., #...

bucium (instrumen...

Etimologice

@bucium (buciume),...

Jargon

bucium, instrument...

Enciclopedice

BUCIUMUL, periodic...

Sinonime

BUCIUM s. $(MUZ.)...

BUCIUM s. $(#MU...

Regionalisme / arhaisme

bucium¹, $buciume...

bucium1, $buci...

bucin, s.n. v. bu...

bucin, s.n. – v. ...

bucin, -e, (bucium), s.n. – 1. Instrument muzical de suflat, de mari dimensiuni, utilizat de păcurari pentru chemări și semnale; trâmbiță: „În Țara Oașului, nordul Moldovei și Maramureș se cântă din bucium și la înmormântare” (Blănaru, 2002, 72); „S-a sculat de dimineață / Și spălându-se pe față / A luat un bucium mare / Și-a suflat în trei părți, tare / Și-a adunat o oaste mare” (Calendar 1980: 24). – Lat. bucinum „sunetul trompetei; trompetă” (DEX); bucina sau buccina „trompetă, corn” (Pușcariu, Candrea-Densusianu cf. DER).

Intrare: bucium (muz.)
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucium
  • buciumul
  • buciumu‑
plural
  • buciume
  • buciumele
genitiv-dativ singular
  • bucium
  • buciumului
plural
  • buciume
  • buciumelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucin
  • bucinul
  • bucinu‑
plural
  • bucine
  • bucinele
genitiv-dativ singular
  • bucin
  • bucinului
plural
  • bucine
  • bucinelor
vocativ singular —
plural —
bucen
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
buciun
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bucium, buciumesubstantiv neutru

  • 1. Instrument muzical de suflat în forma unui tub tronconic foarte lung, făcut din coajă de tei, din lemn sau din metal și folosit în special de ciobani pentru chemări și semnale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: trâmbiță tulnic
    • format_quote Caprele să rătăcească Prin pădurile de fag, Și din bucium cîteodată Să cînt hora legănată. COȘBUC, P. I 167. DLRLC
    • format_quote Plîng tilingi, tălăngi răspund, Soarele apune, – Glas de bucium sună-n fund Ca o rugăciune. IOSIF, V. 74. DLRLC
    • format_quote Tînguiosul bucium sună, L-ascultăm cu-atîta drag... EMINESCU, O. I 209. DLRLC
    • format_quote Buciumul vuiește-n munte, sună valea de cimpoi. ALECSANDRI, P. A. 45. DLRLC
    • 1.1. Sunet scos cu acest instrument. DLRLC
      • format_quote Codrul clocoti de zgomot și de arme și de bucium. EMINESCU, O. I 147. DLRLC
  • 2. Tub de metal sau de carton în care se păstrează acte (făcute sul). DLRLC
    • format_quote Nu mă puteam opri de a o tot scoate [diploma] din buciumul ei de tinichea. La TDRG. DLRLC
  • comentariu Varianta bucin nu se folosește pentru sensul (2.). DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.