opțiuni
  • info

19 definiții pentru brânci (ghiont)

din care

Explicative DEX

BRÎNCI2, $brînci,...

BRÂNCĂ2, brânci, s. f. 1. (Reg.; în limba literară numai în loc. și expr.) Mână (1). ◊ Loc. adv. Pe (sau în) brânci = pe mâini și pe picioare, de-a bușilea, târându-se. ◊ Expr. A merge (sau a se târî) pe brânci = a merge (sau a se târî) pe mâini și pe picioare, de-a bușilea. A cădea în (sau pe) brânci = a cădea istovit (de oboseală). A munci (sau a da, a lucra) pe (sau în) brânci = a munci până la istovire. 2. (Pop.; în forma brânci) Împunsătură, ghiont, izbitură. ◊ Expr. A-i da inima brânci = a simți un imbold pentru (a face) ceva. 3. (Reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. [Pl. și: (2, n.) brânciuri. – Var.: brânci s. m.] – Lat. branca.

brâncă1 $#sf...

brîncă1 $#s.f....

brîncă2 s.f....

brînci1 $vb. I...

brînci2 s.m. ...

BRÎNCĂ1 (pl....

BRÎNCĂ2 sf. ...

BRÂNCĂ2, brânci, s. f. 1. (Reg., În limba literară numai în loc. și expr.) mână ◊ Loc. adv. Pe (sau în) brânci = pe mâini și pe picioare, de-a bușilea, târându-se. ◊ Expr. A merge (sau a se târî) pe brânci = a merge (sau a se târî) pe mâini și pe picioare, de-a bușilea. A cădea în (sau pe brânci) = a cădea istovit (de oboseală). A munci (sau a da, a lucra) pe (sau în) brânci = a munci până la istovire. 2. (Pop.; în forma brânci) Împunsătură, ghiont, izbitură. ◊ Expr. A-i da inima brânci = a simți un imbold pentru (a face) ceva. 3. (Reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. [Pl. și: (2, n.) brânciuri – Var.: brânci s. m.] – Lat. branca.

BRÎNCĂ2, $brînci...

brânciu m. 1. lo...

Ortografice DOOM

brânci (ghiont) #s... corectat(ă)

brânci (împinsătur...

brânci (împinsătur...

brînci...

Etimologice

brîncă (-ci), #s. ...

Argou

@a-i da inima brânci...

Sinonime

BRÂNCI s. v. $îmbr...

BRÎNCI s. ghion...

Intrare: brânci (ghiont)
brânci1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brânci
  • brânciul
  • brânciu‑
plural
  • brânci
  • brâncii
genitiv-dativ singular
  • brânci
  • brânciului
plural
  • brânci
  • brâncilor
vocativ singular —
plural —
brânci2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brânci
  • brânciul
  • brânciu‑
plural
  • brânciuri
  • brânciurile
genitiv-dativ singular
  • brânci
  • brânciului
plural
  • brânciuri
  • brânciurilor
vocativ singular —
plural —
brâncă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brâncă
  • brânca
plural
  • brânci
  • brâncile
genitiv-dativ singular
  • brânci
  • brâncii
plural
  • brânci
  • brâncilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brânci, brâncisubstantiv masculin

  • 1. popular (la) plural (În forma brânci; de obicei construit cu verbul «a da») Izbitură bruscă cu mâinile. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: ghiont izbitură îmbrâncitură împunsătură
    • format_quote Din brînci și din bătăi n-o slăbește. GHEREA, ST. CR. I 186. DLRLC
    • format_quote Ce te izbești de oameni...? și-i dete brînci de-l aruncă cît colo. SLAVICI, O. I 327. DLRLC
    • format_quote Cînd cu brînci groaznice, cînd cu dinte Apărîndu-să, sugrumă și ucide. BUDAI-DELEANU, Ț. 171. DLRLC
    • chat_bubble A da brânci = îmbrânci. NODEX
      sinonime: îmbrânci
    • chat_bubble A-i da inima brânci = a simți un imbold pentru (a face) ceva. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Inima îi dete brînci, și ea nu se putu opri, ci îl sărută. ISPIRESCU, L. 47. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.