BOUR, bouri, s. m. 1. Taur sălbatic, care trăia odinioară și în țara noastră, socotit strămoșul direct al vitelor mari cornute; bou sur (Bos primigenius). 2. Vechea stemă a Moldovei, reprezentând un cap de bour (1). 3. (Înv.) Fier (înroșit) cu care se însemnau vitele, pietrele de hotar, răufăcătorii etc. – Lat. bubalus.

bour [At: PRA...

bour s.m. 1...

BOUR sm. 1 #🐒...

BOUR, bouri, s. m. 1. Taur sălbatic, care trăia odinioară și în țara noastră, socotit strămoșul direct al vitelor mari cornute; bou sur (Bos primigenius). 2. Vechea stemă a Moldovei, închipuind un cap de bour (1). 3. (Înv.) Fier (înroșit) cu care se însemnau răufăcătorii, vitele, pietrele de hotar etc. – Lat. bubalus.

BOUR ~i m. 1) T...

bour m. Mold. 1....

bóur m. (lat. $búb...

boar² sm...

bohor sm vz...

boor sm vz @...

bor⁴ sn #...

buăr sm vz ...

buor sm #vz...

buur sm vz ...

bor¹ $s.n. (chi...

bor² $s.n. (mai...

BOOR = BOUR....

BOU sm. 1 🐒...

BOUREL I. sm....

‡BUÎR... = @BOUR...

‡BUOR = BOUR....

bóăr v. bour....

bóor V. bour....

búăr V. bour....

búor V. bour....

bour s. m., #...

bour s. m., #pl...

bour s. m., pl. $...

bour (bouri), #s...

BÓUR (lat. $buba...

BOUR s. v. $bot, ...

bour s. v. ...

BOUR adj., #adv.... adjectiv adverb substantiv masculin

bour, bouri, s....

bour, -i, s.m. – Taur sălbatic. Animal legendar vânat de voievodul maramureșean Dragoș: „Căci umblând păstorii de la Ardel, ce se chiamă Maramureș, în munți cu dobitoacele, au dat de o fiară ce se chiamă bour, și după multă goană ce au gonit prin munți, cu dulăi, o au scos-o la șesu apei Moldovei…” (Ureche, Letopisețul Țării Moldovei); „Pus-au în pecetea domniei țării cap de bouri, ce se vede până azi” (Neculae Costin). – Lat. bubalus.

BOĂR s. m. #v....

BUĂR s. m. #v.... substantiv masculin

BUOR adj., #adv.... adjectiv adverb substantiv masculin