opțiuni
  • info

21 de definiții pentru bancrută

din care

Explicative DEX

BANCRUTĂ, bancrute, s. f. Situație de insolvabilitate a unei firme (întreprinderi); faliment al unei firme vinovată de agravarea situației creditorilor săi; crah. – Din fr. banqueroute.

bancrută sf... corectat(ă)

bancrútă s.f. ($...

*BANCRUTĂ ($pl....

BANCRUTĂ, bancrute, s. f. Faliment însoțit de nereguli financiare făcute în dauna creditorilor; crah. – Din fr. banqueroute.

BANCRUTĂ, (rar) $...

BANCRUTĂ, $bancru...

BANCRUTĂ s.f. Situație a unui comerciant falit, vinovat de rea administrare sau de fraudă; faliment. [< fr. banqueroute, cf. germ. Bankrott, it. bancarotta < banco – bancă, rotto – rupt].

BANCRUTĂ $s. f....

BANCRUTĂ ~e $f. e...

bancrută f. falime...

*bancrútă f., pl. ...

bancărută sf ...

$bancrot1 sn...

bancărútă s.f. v...

Ortografice DOOM

bancrută s. #f....

bancrută s. f.,...

bancrută s. f. (s...

bancrută.

Sinonime

BANCRUTĂ s. v. $f...

BANCRUTĂ s. $(#...

Intrare: bancrută
bancrută substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancrută
  • bancruta
plural
  • bancrute
  • bancrutele
genitiv-dativ singular
  • bancrute
  • bancrutei
plural
  • bancrute
  • bancrutelor
vocativ singular —
plural —
bancărută substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancărută
  • bancăruta
plural
  • bancărute
  • bancărutele
genitiv-dativ singular
  • bancărute
  • bancărutei
plural
  • bancărute
  • bancărutelor
vocativ singular —
plural —
bancrot2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancrot
  • bancrotul
plural
  • bancrote
  • bancrotele
genitiv-dativ singular
  • bancrot
  • bancrotului
plural
  • bancrote
  • bancrotelor
vocativ singular —
plural —
bancrot1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancrot
  • bancrotul
plural
  • bancroți
  • bancroții
genitiv-dativ singular
  • bancrot
  • bancrotului
plural
  • bancroți
  • bancroților
vocativ singular —
plural —
bancrotă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancrotă
  • bancrota
plural
  • bancrote
  • bancrotele
genitiv-dativ singular
  • bancrote
  • bancrotei
plural
  • bancrote
  • bancrotelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bancrută, bancrutesubstantiv feminin

  • 1. Situație de insolvabilitate a unei firme (întreprinderi); faliment al unei firme vinovată de agravarea situației creditorilor săi. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM DN MDN '00 NODEX
    sinonime: crah faliment
    • format_quote Bancruta este o infracțiune penală. Bancrută frauduloasă. DLRLC
    • 1.1. (în) sintagmă Bancrută simplă = bancrută pricinuită de proasta gestiune și considerată ca delict. MDA2 DEXI
      • format_quote Este culpabil de bancrută simplă comerciantul care a încetat plățile. (COD.-COM.) CADE
    • 1.2. (în) sintagmă Bancrută frauduloasă = bancrută pricinuită de fraudă și considerată drept crimă. MDA2 DEXI NODEX
      • format_quote E culpabil de bancrută frauduloasă comerciantul falit care a sustras sau falsificat registrele sale, a tăinuit sau disimulat o parte din activul său, și care a înfățișat datorii neexistente. (COD.-COM.) CADE
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.