opțiuni
  • info

20 de definiții pentru balansier

din care

Explicative DEX

BALANSIER, balansiere, s. n. 1. Element al unui mecanism care poate transmite o mișcare oscilatorie de la o extremitate la alta; balansor. Balansier de ceasornic. 2. Bară lungă și subțire utilizată de acrobații pe sârmă pentru a-și menține echilibrul. 3. Organ de echilibru pentru zbor la insectele diptere, în formă de măciucă, situat pe metatorace. [Pr.: -si-er. – Var.: (înv., 2) balanțier s. n.] – Din fr. balancier.

balansier $sn... corectat(ă)

balansiér s.n. @...

BALANSIER, balansiere, s. n. 1. Piesă care reglează prin oscilațiile ei mișcarea unui mecanism; balansor. Balansier de ceasornic. 2. Bară lungă și subțire utilizată de dansatorii pe sârmă pentru a-și ține echilibrul. 3. Organ de echilibru pentru zbor la insectele diptere în formă de măciucă, situat pe metatorace. [Pr.: -si-er. – Var.: (2, înv.) balanțier s. n.] – Din fr. balancier.

BALANSIER, $balan...

BALANSIER, $balan...

BALANSIER s.n. 1. Dispozitiv, piesă care reglează mișcarea unei mașini prin oscilațiile sale; balansor. 2. Prăjină folosită de dansatorii pe sîrmă pentru a-și menține echilibrul. 3. (La pl.) Organe de echilibru pentru zbor la insectele diptere, situate pe metatorace. [Pron. -si-er, var. balanțier s.n. / < fr. balancier].

BALANSIER $#s. n....

BALANSIER ~e n....

BALANȚIER s. n. v. balansier.

balanțiér s.n. v...

*BALANȚIER ($#pl....

BALANȚIER, balanțiere, s. n. v. balansier.

BALANȚIER s. n....

BALANȚIER, $balan...

BALANȚIER s.n. v. balansier.

Ortografice DOOM

balansier (dispoz...

balansier (dispoz...

balansier (tehn.,...

balansier...

Sinonime

BALANSIER s. $(ZO...

BALANSIER s. $(...

Intrare: balansier
balansier substantiv neutru
  • silabație: -si-er info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balansier
  • balansierul
  • balansieru‑
plural
  • balansiere
  • balansierele
genitiv-dativ singular
  • balansier
  • balansierului
plural
  • balansiere
  • balansierelor
vocativ singular —
plural —
balanțier substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balanțier
  • balanțierul
  • balanțieru‑
plural
  • balanțiere
  • balanțierele
genitiv-dativ singular
  • balanțier
  • balanțierului
plural
  • balanțiere
  • balanțierelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

balansier, balansieresubstantiv neutru

  • 1. Element al unui mecanism care poate transmite o mișcare oscilatorie de la o extremitate la alta. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM DN MDN '00 NODEX
    sinonime: balansor
    • format_quote Balansier de ceasornic. Balansierul unei pendule. DEX '09 DLRLC
    • 1.1. (în) sintagmă Balansierul orologiului (sau al pendulei) = (limba sau) pendulul ceasornicului. MDA2 DEXI
  • 2. Ceea ce servește la menținerea echilibrului unei persoane (sau al unui lucru). MDA2
    • 2.1. Bară lungă și subțire utilizată de acrobații pe sârmă pentru a-și menține echilibrul. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM DN MDN '00 NODEX
  • 3. Organ de echilibru pentru zbor la insectele diptere, în formă de măciucă, situat pe metatorace; haltere. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DN MDN '00 NODEX
    sinonime: halter
etimologie:
  • limba franceză balancier DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM DN MDN '00 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.