opțiuni
  • info

19 definiții pentru asfințit

din care

Explicative DEX

ASFINȚIT, asfințituri, s. n. 1. Faptul de a asfinți; asfințire. ♦ Fig. Declin, decădere. 2. Timpul, momentul când apune Soarele. 3. Locul unde asfințește Soarele. – V. asfinți.

asfințit1 $#...

@asfințit2, ~ă...

ASFINȚIT $sbst....

ASFINȚIT, asfințituri, s. n. 1. Faptul de a asfinți; asfințire. ♦ Fig. Declin, decădere. 2. Timpul, momentul când apune soarele. 3. Locul unde asfințește soarele. – V. asfinți.

ASFINȚIT s. n. ...

ASFINȚIT s. n. ...

ASFINȚIT n. 1) ...

asfințit n. 1. a...

asfințít și (maĭ r...

SFINȚIT1 s. n. v. asfințit.

SFINȚIT1 s. n. v. asfințit.

asfințita sf ...

sfințit2{{Vari...

❍ASFINTE $sf. #...

Ortografice DOOM

asfințit s. #n....

!asfințit s. n....

asfințit s. n., p...

Sinonime

ASFINȚIT s. 1. ...

ASFINȚIT s. @1....

Antonime

Asfințit ≠ est, or...

Intrare: asfințit
asfințit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asfințit
  • asfințitul
  • asfințitu‑
plural
  • asfințituri
  • asfințiturile
genitiv-dativ singular
  • asfințit
  • asfințitului
plural
  • asfințituri
  • asfințiturilor
vocativ singular —
plural —
sfințit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfințit
  • sfințitul
  • sfințitu‑
plural
  • sfințite
  • sfințitele
genitiv-dativ singular
  • sfințit
  • sfințitului
plural
  • sfințite
  • sfințitelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular —
  • asfințita
plural — —
genitiv-dativ singular — —
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

asfințit, asfințiturisubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a asfinți DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: asfințire antonime: răsărit
    • format_quote Ultima rămășiță a asfințitului se topea ca un jăratic mort îndărătul zării largi și scunde. DUMITRIU, N. 259. DLRLC
    • format_quote figurat Caii ceilalți stătură din ronțăit, își frămîntau glodul sub picioare, întorceau spre calul cîrnului cîte un ochi plin de un asfințit roșu. CAMILAR, N. II 322. DLRLC
    • 1.1. figurat Declin, decădere, sfârșit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: declin decădere sfârșit
      • format_quote Către asfințitul zilelor acest titan intelectual [Bolintineanu]... sfîrșește pe scîndurile mizeriei, într-un spital. DEMETRESCU, O. 156. DLRLC
  • 2. Timpul, momentul când apune Soarele. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Cînd se trezi bine din cugetările lui, văzu că soarele dă în asfințit. ISPIRESCU, L. 34. DLRLC
    • format_quote Am început a mă scălda în ticnă, pînă pe la asfințitul soarelui. CREANGĂ, A. 61. DLRLC
    • format_quote Este sara-n asfințit Și noaptea o să-nceapă. EMINESCU, O. I 179. DLRLC
    • format_quote Pasări, străine călătoare, Ce se abat în șesuri la asfințit de soare Strîngînd ale lor aripi căzute de lung zbor. ALECSANDRI, P. I 237. DLRLC
  • 3. Locul unde asfințește Soarele. DEX '09 DLRLC
    sinonime: apus occident vest antonime: est orient răsărit
    • format_quote Soarele apăruse abia acum spre asfințit, aruncîndu-și peste cîmpie țesătura razelor roșietice și prelungi. MIHALE, O. 454. DLRLC
    • format_quote Dincolo de apă, pe colinele dinspre asfințit, se întind ogoarele Mălurenilor. SADOVEANU, M. C. 182. DLRLC
    • format_quote Cerul asfințitului se umplu, emoționant, cu trupul Ceahlăului. IBRĂILEANU, A. 160. DLRLC
    • format_quote Soarele scapătă spre asfințit. Crestele munților par aprinse. Încet se desfac și s-aștern pe văi perdele de umbră. VLAHUȚĂ, O. A. II 115. DLRLC
etimologie:
  • vezi asfinți DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.