17 definiții pentru articula

din care

Explicative DEX

ARTICULA, articulez, vb. I. 1. Tranz. A pronunța, a rosti un sunet, un cuvânt cu ajutorul organelor de vorbire. 2. Tranz. A pune, a adăuga articol unui substantiv sau unui echivalent al lui. 3. Refl. A se lega prin articulații. – Din fr. articuler, lat. articulare.

ARTICULA, articulez, vb. I. 1. Tranz. A pronunța, a rosti un sunet, un cuvânt cu ajutorul organelor de vorbire. 2. Tranz. A pune, a adăuga articol unui substantiv sau unui echivalent al lui. 3. Refl. A se lega prin articulații. – Din fr. articuler, lat. articulare.

articula v ...

*ARTICULA (-$ulez...

ARTICULA, $articu...

ARTICULA, $articu...

ARTICULA vb. I. tr. A emite, a rosti (cuvinte, sunete etc.). 2. tr. A adăuga un articol unui substantiv sau unui echivalent al lui. 3. refl. A se lega printr-o articulație. [< fr. articuler, cf. lat. articulare].

ARTICULA vb. ...

A ARTICULA ~ez $...

@A SE ARTICULA se ~...

*articuléz v. tr. ...

Ortografice DOOM

articula (a ~) #v...

articula (a ~) ...

articula vb., ind...

Sinonime

ARTICULA vb. 1....

ARTICULA vb. @1...

Antonime

A articula ≠ a bâi...

Intrare: articula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • articula
  • articulare
  • articulat
  • articulatu‑
  • articulând
  • articulându‑
singular plural
  • articulea
  • articulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • articulez
(să)
  • articulez
  • articulam
  • articulai
  • articulasem
a II-a (tu)
  • articulezi
(să)
  • articulezi
  • articulai
  • articulași
  • articulaseși
a III-a (el, ea)
  • articulea
(să)
  • articuleze
  • articula
  • articulă
  • articulase
plural I (noi)
  • articulăm
(să)
  • articulăm
  • articulam
  • articularăm
  • articulaserăm
  • articulasem
a II-a (voi)
  • articulați
(să)
  • articulați
  • articulați
  • articularăți
  • articulaserăți
  • articulaseți
a III-a (ei, ele)
  • articulea
(să)
  • articuleze
  • articulau
  • articula
  • articulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

articula, articulezverb

  • 1. tranzitiv A pronunța, a rosti un sunet, un cuvânt cu ajutorul organelor de vorbire. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote De-abia putu articula cîteva cuvinte de mulțumire și admirație. REBREANU, R. I 179. DLRLC
    • format_quote Nu putea să afle ce vrea bătrînul, care nu era în stare să articuleze nici un cuvînt. BART, E. 338. DLRLC
    • 1.1. A executa o serie de sunete succesive la un instrument muzical sau cu vocea. MDN '00
  • 2. tranzitiv A pune, a adăuga articol unui substantiv sau unui echivalent al lui. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote reflexiv pasiv Substantivul se articulează când este însoțit de un determinativ. DLRLC
  • 3. reflexiv A se lega prin articulații. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Mâna se articulează la umăr. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.