opțiuni
  • info

27 de definiții pentru armonie (abstract)

din care

Explicative DEX

ARMONIE1, armonii, s. f. Potrivire desăvârșită a elementelor unui întreg. ♦ Bună înțelegere în relațiile dintre două persoane, două colectivități etc. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie); spec. (Muz.) concordanță fonică între sunete. ◊ Armonie imitativă = efect stilistic obținut prin alăturarea unor cuvinte ale căror sunete imită sau sugerează un sunet din natură. Armonie vocalică = fenomen fonetic care constă în potrivirea de timbru a vocalelor din elementele alcătuitoare ale unui cuvânt. ♦ Parte a teoriei muzicale care studiază acordurile în compoziție. – Din fr. harmonie, lat. harmonia.

ARMONIE1, armonii, s. f. Potrivire desăvârșită a elementelor unui întreg. ♦ Bună înțelegere în relațiile dintre două persoane, două colectivități etc. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie); spec. (Muz.) concordanță fonică între sunete. ◊ Armonie imitativă = efect stilistic obținut prin alăturarea unor cuvinte ale căror sunete imită sau sugerează un sunet din natură. Armonie vocalică = fenomen fonetic care constă în potrivirea de timbru a vocalelor din elementele alcătuitoare ale unui cuvânt. ♦ Parte a teoriei muzicale care studiază acordurile în compoziție. – Din fr. harmonie, lat. harmonia.

armonie1 $#s... corectat(ă)

*ARMONIE sf. ...

ARMONIE1, $armon...

ARMONIE1, $armon...

ARMONIE s.f. 1. Combinare simultană a mai multor sunete în conformitate cu anumite legi. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (muzicale sau vorbite). ♦ Parte a teoriei muzicii care se ocupă cu studiul acordurilor în compoziție. ◊ Armonie imitativă = efect stilistic obținut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură sau chiar printr-un singur cuvînt onomatopeic. 2. Potrivire a elementelor componente care alcătuiesc un întreg; concordanță, acord – v. proporționalitate. ◊ (Lingv.) Armonie vocalică = acomodare, prin asimilare, a unei vocale cu altă vocală din același cuvînt. ♦ Bună înțelegere. [Gen. -iei. / < fr. harmonie, it. armonia < lat., gr. harmonia].

ARMONIE s. f....

armonie f. 1. și...

*armoníe f. (vgr. ...

harmonie sf #...

ormonie sf #v...

ARMONI/E ~i f. ...

Ortografice DOOM

armonie2 (potr...

armonie1 (combin...

armonie (abstract...

armonie...

armonie, -niei gen. a.

Etimologice

armonie (-ii), #...

Jargon

armonie (< gr. ἀ...

armonia sferelor #...

cor d’harmonie (#...

marș armonie v. ...

ARMONIE VOCALICĂ ...

Sinonime

ARMONIE s. 1. a...

ARMONIE s. v. $ar...

ARMONIE s. 1....

armonie s. v....

Antonime

Armonie ≠ cacofoni...

Intrare: armonie (abstract)
armonie1 (abstract) substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • armonie
  • armonia
plural
  • armonii
  • armoniile
genitiv-dativ singular
  • armonii
  • armoniei
plural
  • armonii
  • armoniilor
vocativ singular —
plural —
harmonie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

armonie, armoniisubstantiv feminin

  • 1. Potrivire desăvârșită a elementelor unui întreg. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: acord concordanță consens
    • format_quote Toate spectacolele lui [Stanislavski] au o armonie desăvîrșită între cîntec și mișcarea de pe scenă. SAHIA, U.R.S.S. 151. DLRLC
    • format_quote Armonia asta este marele secret al artei. CARAGIALE, O. III 251. DLRLC
    • format_quote Peste-a nopții feerie Se ridică mîndră lună, Totu-i vis și armonie, Noapte bună! EMINESCU, O. I 207. DLRLC
    • 1.1. Armonie între fond și formă = concordanță între conținutul de idei și sentimente care stau la baza unei opere de artă și mijloacele de expresie. DLRLC
    • 1.2. Bună înțelegere în relațiile dintre două persoane, două colectivități etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: concordie înțelegere
      • format_quote Ne-am despărțit ca să ne întîlnim a doua zi. Mă miram singur cum am putut ajunge să stabilim, în armonie, atîtea puncte importante. GALACTION, O. I 232. DLRLC
      • chat_bubble A trăi în (perfectă) armonie (cu cineva) = a trăi în bună înțelegere, în concordie (cu cineva). DLRLC
    • 1.3. Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Degetele... deșirate calcă clapele sonore... Armonia se deșteaptă, lenevoasă la-nceput. MACEDONSKI, O. I 86. DLRLC
      • format_quote În toată acea armonie de sunete se simțea perfect tehnica maestrului. VLAHUȚĂ, O. A. 395. DLRLC
      • format_quote Răpită de armonia acestor suave versuri, ciripite în dulcea limbă toscană, inima se avîntă și dînsa pe urmele amoroase ale păsării ușoare. ODOBESCU, S. III 35. DLRLC
      • format_quote poetic Adormind de armonia Codrului bătut de gînduri, Flori de tei deasupra noastră Or să cadă rînduri-rînduri. EMINESCU, O. I 75. DLRLC
      • format_quote ironic Atunci [măgarul] începu cu bucurie Un cîntec jalnic și necioplit, Încît de aspra lui armonie Toată pădurea s-a îngrozit. ALEXANDRESCU, P. 75. DLRLC
      • 1.3.1. prin specializare muzică Concordanță fonică între sunete. DEX '09 DLRLC
      • 1.3.2. Armonie imitativă = efect stilistic obținut prin alăturarea unor cuvinte ale căror sunete imită sau sugerează un sunet din natură. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
        • format_quote Versul lui Alecsandri «Un tropot de copite, potop ropotitor» este un exemplu de armonie imitativă. DLRLC
      • 1.3.3. Armonie vocalică = fenomen fonetic care constă în potrivirea de timbru a vocalelor din elementele alcătuitoare ale unui cuvânt. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.4. Parte a teoriei muzicale care studiază acordurile în compoziție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.