opțiuni
  • info

24 de definiții pentru arie (loc)

din care

Explicative DEX

ARIE1, arii, s. f. 1. Loc special amenajat unde se treieră cerealele; arman. 2. Suprafață de teren sau platformă pe care se așază cărămizile la uscat, se montează unele elemente de construcții, se prepară betonul etc. – Lat. area.

ARIE1, arii, s. f. 1. Loc special amenajat unde se treieră cerealele; arman. 2. Suprafață de teren sau platformă pe care se așază cărămizile la uscat, se montează unele elemente de construcții, se prepară betonul etc. – Lat. area.

arie1 sf...

ARIE1 sf. 1 ...

ARIE1, arii, #...

ARIE1, arii, #...

ARIE1 ~i f. 1)...

arie f. 1. împre...

1) árie f., pl. $a...

are sf vz...

†ARE = ARIE1....

Ortografice DOOM

arie (desp. $-r...

arie (-ri-e) #s...

arie (mat., agr.,...

arie, -riei gen. a.

Etimologice

arie (arii), #s....

Jargon

arie sursă, ($engl...

Sinonime

ARIE s. arman, (î...

ARIE s. v. $curte...

ARIE s. arman, ...

arie s. v. CU...

CLUCER DE ARIE s....

CLUCER DE ARIE #s...

Regionalisme / arhaisme

arie, arii, s.f...

arie, arii, s.f...

arie, arii, s.f. – 1. Locul unde se treieră grâul (ALR 1971: 415): „Di pă cruce, pă stog, / Di pă stog, pă arie” (Bilțiu 1996: 380). 2. Partea de jos, interioară, la casele vechi, lipite cu pământ: „Aria căsii nu-i bătută, / Voia gazdei nu-i făcută; / Aria căsii bate-om, / Voia gazdei face-om” (Lenghel 1979: 44). – Lat. area „loc neted, loc pentru clădit; ogradă (curte), tindă; piață publică” (Nădejde).

Intrare: arie (loc)
arie1 (s.f.) substantiv feminin
  • silabație: a-ri-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arie
  • aria
plural
  • arii
  • ariile
genitiv-dativ singular
  • arii
  • ariei
plural
  • arii
  • ariilor
vocativ singular —
plural —
are
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arie, ariisubstantiv feminin

  • 1. Loc special amenajat unde se treieră cerealele. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: arman fățare
    • format_quote Orașul întreg era prăfos și uscat ca o arie după treier. DUMITRIU, N. 265. DLRLC
    • format_quote Eu intram în sat, el ieșea cu trăsurica la arie. SADOVEANU, N. F. 94. DLRLC
    • format_quote Făcu nouă secerele... Să secere grîul cu ele... Să-l ducă la arie. TEODORESCU, P. P. 140. DLRLC
    • format_quote poetic Șirul munților dă într-o mare verde și întinsă ce trăiește în mii de valuri senine, strălucite, care treieră aria mării încet și melodios, pînă unde ochiul se perde. EMINESCU, N. 13. DLRLC
    • 1.1. figurat Suprafață circulară în jurul unui obiect. DLRLC
      • format_quote Se uită în sus, la crengile... marelui pom și se așeză trudit sub strașina-i largă, prin care se cerneau mărunțel razele soarelui. VLAHUȚĂ, O. A. 132. DLRLC
  • 2. Suprafață de teren sau platformă pe care se așază cărămizile la uscat, se montează unele elemente de construcții, se prepară betonul etc. DEX '09 DLRM
  • 3. regional Bătătură. DLRLC
    sinonime: bătătură
    • format_quote A prins mama în arie, pe după hambar, un cocoș. STANCU, D. 12. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.