19 definiții pentru arbitrar (adj.)

din care

Explicative DEX

ARBITRAR, -Ă, (1, 2) arbitrari, -e, adj., (3) arbitraruri, s. n. 1. Adj. Care pornește dintr-o hotărâre luată după propria apreciere, fără a ține seamă de părerea altuia, de adevăr etc.; abuziv; samavolnic. 2. Adj. Care este făcut, ales etc. la întâmplare. 3. S. n. Faptă, acțiune, situație arbitrară (1, 2). – Din fr. arbitraire, lat. arbitrarius.

arbitrar, ~ă [#...

*ARBITRAR I. $#ad...

ARBITRAR, -Ă, arbitrari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care pornește dintr-o hotărâre luată după propria apreciere, fără a ține seamă de părerea altuia, de adevăr etc.; abuziv; samavolnic. 2. Adj. Care este făcut, ales etc. la întâmplare. 3. S. n. Faptă, acțiune, situație arbitrară (1, 2). – Din fr. arbitraire, lat. arbitrarius.

ARBITRAR, -Ă, $ar...

ARBITRAR, -Ă, $ar...

ARBITRAR, -Ă adj. 1. (Făcut) la întîmplare. 2. (Făcut) după bunul plac; samavolnic. [< fr. arbitraire, cf. lat. arbitrarius].

ARBITRAR, -Ă I. $...

@ARBITRAR ~ă (~i, ~...

arbitrar a. care n...

*arbitrár, -ă adj....

arbitrarie a ...

arbitrariu $a...

Ortografice DOOM

arbitrar2 (dup...

arbitrar1 (după ...

arbitrar (după bu...

arbitrar («după bu...

Jargon

ARBITRAR, -Ă #adj...

Sinonime

ARBITRAR adj., ad...

ARBITRAR adj., ...

Intrare: arbitrar (adj.)
arbitrar1 (adj.) adjectiv
  • silabație: ar-bi-trar info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arbitrar
  • arbitrarul
  • arbitraru‑
  • arbitra
  • arbitrara
plural
  • arbitrari
  • arbitrarii
  • arbitrare
  • arbitrarele
genitiv-dativ singular
  • arbitrar
  • arbitrarului
  • arbitrare
  • arbitrarei
plural
  • arbitrari
  • arbitrarilor
  • arbitrare
  • arbitrarelor
vocativ singular
plural
arbitrarie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
arbitrariu substantiv neutru
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arbitrariu
  • arbitrariul
  • arbitrariu‑
plural
  • arbitrarii
  • arbitrariile
genitiv-dativ singular
  • arbitrariu
  • arbitrariului
plural
  • arbitrarii
  • arbitrariilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arbitrar, arbitraadjectiv

  • 1. Care pornește dintr-o hotărâre luată după propria apreciere, fără a ține seamă de părerea altuia, de adevăr etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Paginile istoriei Moldovei și Valahiei, de vor fi scrise de o mînă tare, nepărtinitoare și independentă, vor fi pline de actele arbitrare ale acestor noi despoți [fanarioții]. BĂLCESCU, O. I 71. DLRLC
  • 2. Care este făcut, ales etc. la întâmplare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Marx a dovedit că societatea se dezvoltă potrivit anumitor legi obiective, care acționează independent de voința oamenilor; prin aceasta istoria societății a încetat de a mai fi o îngrămădire arbitrară și haotică de fapte și întîmplări și s-a transformat într-o știință. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2608. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.