13 definiții pentru amorțit

din care

Explicative DEX

AMORȚIT, -Ă, amorțiți, -te, adj. Care a devenit insensibil. – V. amorți.

AMORȚIT, -Ă, amorțiți, -te, adj. Care a devenit insensibil. – V. amorți.

amorțit2, ~ă...

amorțit1 $#s...

AMORȚIT I. $#adj....

AMORȚIT, -Ă, $amo...

AMORȚIT, -Ă, $amo...

amorțít, -ă adj. C...

amurțit1 $#s...

amurțit2, ~ă...

Sinonime

AMORȚIT adj. 1....

AMORȚIT adj. @1...

Regionalisme / arhaisme

amorțit, -ă, $a...

amorțit, -ă, $amo...

amorțit, -ă, adj. – Răgușit, cu glasul stins (ALR 1969: 72). – Din amorți.

Intrare: amorțit
amorțit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amorțit
  • amorțitul
  • amorțitu‑
  • amorți
  • amorțita
plural
  • amorțiți
  • amorțiții
  • amorțite
  • amorțitele
genitiv-dativ singular
  • amorțit
  • amorțitului
  • amorțite
  • amorțitei
plural
  • amorțiți
  • amorțiților
  • amorțite
  • amorțitelor
vocativ singular
plural
amurțit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amorțit, amorțiadjectiv

  • 1. Care a devenit insensibil. DEX '09 DEX '98
    • 1.1. (Despre ființe și despre corpul sau o parte a corpului lor) Fără simțire, ca mort. DLRLC
      • format_quote Braț amorțit. DLRLC
      • format_quote Firea-și doarme somnul ei, Amorțită subt zăpadă. TOPÎRCEANU, S. A. 25. DLRLC
      • format_quote Dan, cu coatele amorțite, tocmai se ridica să plece. VLAHUȚĂ, O. A. III 38. DLRLC
      • format_quote Trupul meu are să fie rece... amorțit și țeapăn. ISPIRESCU, L. 147. DLRLC
      • 1.1.1. neobișnuit (Cu sens activ) Care te aduce într-o stare de amorțire. DLRLC
        • format_quote Un somn amorțit îi cuprinde trupul. EMINESCU, N. 21. DLRLC
      • 1.1.2. Înțepenit din cauza frigului. DLRLC
        sinonime: înghețat
        • format_quote Îi pătrunsese frigul prin picioare, mergea în neștire, amorțit, cu mîinile în buzunare și cu bățul strîns subțioară. DUMITRIU, B. F. 14. DLRLC
        • format_quote (și) adverbial Și inima aceea ce geme de durere, Și sufletul acela ce cîntă amorțit E inima mea tristă, ce n-are mîngîiere. EMINESCU, O. I 6. DLRLC
    • 1.2. (Despre animalele care hibernează) Cuprins de somnul hibernal. DLRLC
      • format_quote Albinele stau toată iarna amorțite. DLRLC
    • 1.3. figurat Lipsit de vigoare, de energie, de vioiciune. DLRLC
      • format_quote S-ar putea deștepta... mii de idei energice și salubre, care ar scălda mintea obosită și sufletul amorțit în roua întăritoare a timpilor de antică vîrtoșie trupească. ODOBESCU, S. III 51. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial A cîntat cam amorțit! CONTEMPORANUL, II 14. DLRLC
      • 1.3.1. Lipsit de intensitate. DLRLC
        • format_quote Și din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate; Amorțită li-i durerea, le simțim ca-n vis pe toate. EMINESCU, O. I 136. DLRLC
etimologie:
  • vezi amorți DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.