11 definiții pentru amorțire

din care

Explicative DEX

AMORȚIRE, amorțiri, s. f. Faptul de a amorți; amorțeală; fig. indiferență, inerție. – V. amorți.

AMORȚIRE, amorțiri, s. f. Faptul de a amorți; amorțeală; fig. indiferență, inerție. – V. amorți.

amorțire sf...

AMORȚIRE sf. ...

AMORȚIRE, $amorți...

AMORȚIRE, $amorți...

amorțire f. 1. î...

amorțíre f. Acțiun...

amurțire sf...

Ortografice DOOM

amorțire s. #f....

amorțire s. f.,...

amorțire s. f., g...

Antonime

Amorțire ≠ dezmorț...

Intrare: amorțire
amorțire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amorțire
  • amorțirea
plural
  • amorțiri
  • amorțirile
genitiv-dativ singular
  • amorțiri
  • amorțirii
plural
  • amorțiri
  • amorțirilor
vocativ singular
plural
amurțire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amorțire, amorțirisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a amorți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: amorțeală antonime: dezmorțire
    • format_quote Amorțirea mâinii. DLRLC
    • format_quote figurat Numai pîrîul, mînat cu grăbire, în calea lui... mai însemna, în amorțirea universală, eterna mișcare a vieții în vinele adormite ale lucrurilor. HOGAȘ, M. N. 132. DLRLC
    • format_quote figurat Totul zace-n neclintire, în adîncă amorțire. ALECSANDRI, P. A. 95. DLRLC
etimologie:
  • vezi amorți DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.