opțiuni
  • info

11 definiții pentru aiurit (adj.)

din care

Explicative DEX

AIURIT, -Ă, aiuriți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are comportări anormale; (om) zăpăcit, trăsnit, zănatic. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor; adesea adverbial) Care este anormal. – Din fr. ahuri (apropiat prin etimologie populară de aiurea).

aiurit2, ~ă ...

AIURIT $adj. #p...

AIURIT, -Ă, aiuriți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are comportări anormale; (om) zăpăcit, trăsnit, zănatic. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor; adesea adverbial) Care este anormal. [Pr.: a-iu-] – Din fr. ahuri (apropiat prin etimologie populară de aiurea).

AIURIT, -Ă, $aiur...

AIURIT, -Ă, $aiur...

aĭurít, -ă adj. Cu...

aliurit, ~ă{{Va...

Ortografice DOOM

aiurit adj. #m....

aiurit adj. #m....

aiurit adj. m., s...

Sinonime

AIURIT adj. 1. ...

AIURIT adj. @1....

Intrare: aiurit (adj.)
aiurit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aiurit
  • aiuritul
  • aiuritu‑
  • aiurită
  • aiurita
plural
  • aiuriți
  • aiuriții
  • aiurite
  • aiuritele
genitiv-dativ singular
  • aiurit
  • aiuritului
  • aiurite
  • aiuritei
plural
  • aiuriți
  • aiuriților
  • aiurite
  • aiuritelor
vocativ singular — —
plural — —
aliurit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aliurit
  • aliuritul
  • aliurită
  • aliurita
plural
  • aliuriți
  • aliuriții
  • aliurite
  • aliuritele
genitiv-dativ singular
  • aliurit
  • aliuritului
  • aliurite
  • aliuritei
plural
  • aliuriți
  • aliuriților
  • aliurite
  • aliuritelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aiurit, aiurităadjectiv

  • 1. Care are comportări anormale. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: trăsnit zănatic zăpăcit
    • format_quote Apostol Bologa rămase cîteva clipe în tindă, aiurit, nesigur dacă a fost aievea Ilona sau poate numai închipuirea lui veșnic nesăturată și-a bătut joc de dînsul. REBREANU, P. S. 221. DLRLC
    • format_quote Slab... aiurit, pășind ușor... îngenunche la picioarele soției sale. DELAVRANCEA, S. 114. DLRLC
    • format_quote Radu gemu, tresări iarăși, își deschise ochii mari, speriați, îi ținu cîtva pironiți asupra amicului său, într-o căutătură aiurită și moartă, ca de nebun. VLAHUȚĂ, N. 40. DLRLC
    • format_quote figurat Hîrciogii, aiuriți, înghiontiți și fugăriți. Se suceau, se învîrteau. CASSIAN, în POEZ. N. 117. DLRLC
    • format_quote figurat [Rândunica] se-nălță aiurită la stele; apoi pluti spre miazănoapte și se lăsă – călăuzită de o scînteie – în munții cu brazi. BASSARABESCU, V. 52. DLRLC
  • 2. adesea adverbial (Despre manifestările oamenilor) Care este anormal. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Radu, cu ochii aiurit pironiți în deșert... rămînea... dus pe gînduri. VLAHUȚĂ, N. 12. DLRLC
etimologie:
  • limba franceză ahuri (apropiat prin etimologie populară de aiurea). DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.