13 definiții pentru învingere
din care- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (3)
- etimologice (1)
- sinonime (2)
Explicative DEX
ÎNVINGERE, învingeri, s. f. Acțiunea de a învinge și rezultatul ei. – V. învinge.
ÎNVINGERE, învingeri, s. f. Acțiunea de a învinge și rezultatul ei. – V. învinge.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
învingere $sf...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVINGERE s. f....
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
învingere f. acțit...
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învíngere f. Acțiu...
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
învincere $sf...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învincire $sf...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
învingere s. #f...
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
învingere s. f....
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
învingere s. f., ...
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Etimologice
învencere sf ...
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
ÎNVINGERE s. v. $...
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNVINGERE s. în...
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: învingere
învingere substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
învincere substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
învencere substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
învincire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
vencere substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
vincere substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
vincire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
învingere, învingerisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a învinge și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCantonime: înfrângere
etimologie:
- învinge DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.