opțiuni
  • info

14 definiții pentru înverșunare

din care

Explicative DEX

ÎNVERȘUNARE, înverșunări, s. f. Acțiunea de a (se) înverșuna și rezultatul ei; îndârjire. – V. înverșuna.

ÎNVERȘUNARE, înverșunări, s. f. Acțiunea de a (se) înverșuna și rezultatul ei; îndârjire. – V. înverșuna.

$înverșunare sf...

ÎNVERȘUNARE, $înv...

înverșunáre f., pl...

învierșunare $#...

învirșunare $#s...

vierșunare sf...

ÎNVIERȘUNARE #s. ...

ÎNVIERȘUNARE #s. ...

învierșunare f. fu...

Ortografice DOOM

înverșunare s. ...

înverșunare #s. f...

înverșunare s. f....

Sinonime

ÎNVERȘUNARE s. @1...

ÎNVERȘUNARE s. ...

Intrare: înverșunare
înverșunare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înverșunare
  • ‑nverșunare
  • înverșunarea
  • ‑nverșunarea
plural
  • înverșunări
  • ‑nverșunări
  • înverșunările
  • ‑nverșunările
genitiv-dativ singular
  • înverșunări
  • ‑nverșunări
  • înverșunării
  • ‑nverșunării
plural
  • înverșunări
  • ‑nverșunări
  • înverșunărilor
  • ‑nverșunărilor
vocativ singular —
plural —
învierșunare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învierșunare
  • ‑nvierșunare
  • învierșunarea
  • ‑nvierșunarea
plural
  • învierșunări
  • ‑nvierșunări
  • învierșunările
  • ‑nvierșunările
genitiv-dativ singular
  • învierșunări
  • ‑nvierșunări
  • învierșunării
  • ‑nvierșunării
plural
  • învierșunări
  • ‑nvierșunări
  • învierșunărilor
  • ‑nvierșunărilor
vocativ singular —
plural —
vierșunare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
învirșunare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înverșunare, înverșunărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) înverșuna și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98
    sinonime: îndârjire întărâtare
    • format_quote A înțeles înverșunarea muncitorului să nu piardă o palmă din ogor, scurmîndu-l, stropindu-l, îngrășîndu-l și storcînd toată vlaga din el. C. PETRESCU, A. 392. DLRLC
    • format_quote În vocea și cuvintele lui sună un fel de înverșunare. ARGHEZI, P. T. 58. DLRLC
    • format_quote Grigore nu mai voia să se amestece, văzînd înverșunarea bătrînului. REBREANU, R. I 86. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu înverșunare = cu furie, cu mânie; cu patimă. DLRLC
      sinonime: pătimaș
      • format_quote Puteam numiri defăimătoare În gîndul meu să-ți iscodesc Și te uram cu-nverșunare, Te blestemam, căci te iubesc. EMINESCU, O. I 212. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu înverșunare = cu hotărâre neclintită. DLRLC
      sinonime: ferm îndârjit
      • format_quote Se opuse cu înverșunare tuturor planurilor. CAMILAR, TEM. 218. DLRLC
etimologie:
  • vezi înverșuna DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.