opțiuni
  • info

15 definiții pentru întârzia

din care

Explicative DEX

ÎNTÂRZIA, întârzii, vb. I. Intranz. 1. A veni, a sosi (undeva) după timpul la care era așteptat sau la care era necesar. 2. A face ceva după termenul obișnuit sau fixat; a apărea, a se ivi după timpul prevăzut. ♦ Tranz. A împiedica pe cineva să săvârșească la timp o acțiune, a face ca ceva să nu se îndeplinească în termen. 3. A rămâne, a zăbovi (undeva) mai mult decât este necesar sau prevăzut. [Pr.: -zi-a] – În + târziu.

ÎNTÂRZIA, întârzii, vb. I. Intranz. 1. A veni, a sosi (undeva) după timpul la care era așteptat sau la care era necesar. 2. A face ceva după termenul obișnuit sau fixat; a apărea, a se ivi după timpul prevăzut. ♦ Tranz. A împiedica pe cineva să săvârșească la timp o acțiune, a face ca ceva să nu se îndeplinească în termen. 3. A rămâne, a zăbovi (undeva) mai mult decât este necesar sau prevăzut. [Pr.: -zi-a] – În + târziu.

întârzia [#At:...

@A ÎNTÂRZIA întârzi...

întârzià v. 1. a...

@TARDE VENIENTIBUS O...

ÎNTÎRZIA, $întîrz...

întîrzíĭ și @-iéz,...

Ortografice DOOM

întârzia (a ~) (#... corectat(ă)

întârzia (a ~) ...

întârzia vb. (sil...

întîrzia (i-a) (...

întârziu, -ziam 1 imp., -ziind ger., -ziere inf. s.

Sinonime

ÎNTÂRZIA vb. 1....

ÎNTÎRZIA vb. @1...

Expresii și citate

@Tarde venientibus o...

Intrare: întârzia
verb (VT103)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întârzia
  • ‑ntârzia
  • întârziere
  • ‑ntârziere
  • întârziat
  • ‑ntârziat
  • întârziatu‑
  • ‑ntârziatu‑
  • întârziind
  • ‑ntârziind
  • întârziindu‑
  • ‑ntârziindu‑
 singular plural
  • întârzie
  • ‑ntârzie
  • întârziați
  • ‑ntârziați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întârzii
  • ‑ntârzii
 (să)
  • întârzii
  • ‑ntârzii
  • întârziam
  • ‑ntârziam
  • întârziai
  • ‑ntârziai
  • întârziasem
  • ‑ntârziasem
a II-a (tu)
  • întârzii
  • ‑ntârzii
 (să)
  • întârzii
  • ‑ntârzii
  • întârziai
  • ‑ntârziai
  • întârziași
  • ‑ntârziași
  • întârziaseși
  • ‑ntârziaseși
a III-a (el, ea)
  • întârzie
  • ‑ntârzie
 (să)
  • întârzie
  • ‑ntârzie
  • întârzia
  • ‑ntârzia
  • întârzie
  • ‑ntârzie
  • întârziase
  • ‑ntârziase
plural I (noi)
  • întârziem
  • ‑ntârziem
 (să)
  • întârziem
  • ‑ntârziem
  • întârziam
  • ‑ntârziam
  • întârziarăm
  • ‑ntârziarăm
  • întârziaserăm
  • ‑ntârziaserăm
  • întârziasem
  • ‑ntârziasem
a II-a (voi)
  • întârziați
  • ‑ntârziați
 (să)
  • întârziați
  • ‑ntârziați
  • întârziați
  • ‑ntârziați
  • întârziarăți
  • ‑ntârziarăți
  • întârziaserăți
  • ‑ntârziaserăți
  • întârziaseți
  • ‑ntârziaseți
a III-a (ei, ele)
  • întârzie
  • ‑ntârzie
 (să)
  • întârzie
  • ‑ntârzie
  • întârziau
  • ‑ntârziau
  • întârziară
  • ‑ntârziară
  • întârziaseră
  • ‑ntârziaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întârzia, întârziiverb

  • 1. A veni, a sosi (undeva) după timpul la care era așteptat sau la care era necesar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îmi face observația că nu-i dau lista cu cei ce întîrzie dimineața. PAS, Z. I 298. DLRLC
    • format_quote La unu, unu și un sfert! îi spusese Mirel Alcaz. Întrebi de masa mea. Și dacă întîrzii cumva, aștepți. C. PETRESCU, C. V. 60. DLRLC
    • format_quote De mai întîrziai, și eu mă prăpădeam. ISPIRESCU, L. 10. DLRLC
    • format_quote Văd că armașul întîrzie. NEGRUZZI, S. I 153. DLRLC
    • format_quote reflexiv învechit cu pronunțare regională De-a veni pimprejur, a sosi mai degrabă, dar de s-a porni pe de-a dreptul, apoi s-a mai întărzia! SBIERA, P. 220. DLRLC
    • format_quote reflexiv învechit cu pronunțare regională Ne întîrziesem a doua zi, căci cînd am ajuns, am găsit examenul pe la sfîrșit. NEGRUZZI, S. I 4. DLRLC
  • 2. A face ceva după termenul obișnuit sau fixat; a apărea, a se ivi după timpul prevăzut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A întârziat cu predarea raportului. DLRLC
    • format_quote Tatăl lui întîrzie să se miște din pat. PREDA, Î. 173. DLRLC
    • 2.1. (Despre acțiuni, fenomene) A se produce cu întârziere față de timpul stabilit. DLRLC
      • format_quote Evantia cu răsuflarea stăpînită, cu ochii în lacrimi, așteptă un cuvînt, care întîrzia să vie. BART, E. 341. DLRLC
    • 2.2. tranzitiv A împiedica pe cineva să săvârșească la timp o acțiune, a face ca ceva să nu se îndeplinească în termen. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: împiedica
      • format_quote Mă întîrzii. Stăm prea mult de vorbă. SAHIA, N. 89.
      • format_quote Un gînd neînțeles, o frică Mă tot întîrzie să plec. PĂUN-PINCIO, P. 66.
  • 3. A rămâne, a zăbovi (undeva) mai mult decât este necesar sau prevăzut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rămâne zăbovi
    • format_quote Coana Liza... întîrzia spre seară la geamul dinspre stradă, între două ghivece cu flori. PAS, Z. I 81. DLRLC
    • format_quote Ai cugetat că ai să umbli drum lung și acolo ai să întîrzii? SADOVEANU, B. 87. DLRLC
    • format_quote reflexiv învechit Întîrziindu-se împrejurul șirei, zăriseră pe călători. MACEDONSKI, O. III 15. DLRLC
  • comentariu rar Prezent indicativ și: întârziez. DLRLC
etimologie:
  • În + târziu DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.