18 definiții pentru înfiripa

din care

Explicative DEX

ÎNFIRIPA, înfiripez, vb. I. 1. Tranz. A alcătui ceva din elemente puține, disparate sau necorespunzătoare; a înjgheba. ♦ Refl. Fig. A lua naștere, a prinde consistență. ♦ Refl. A ajunge la o oarecare bunăstare. 2. Refl. A-și reveni în puteri; a se reface după o boală, a se întrema. [Prez. ind. și: înfirip.Var.: înciripa vb. I] – Cf. sl. čerep „oală, hârb”.

ÎNFIRIPA, înfiripez, vb. I. 1. Tranz. A alcătui ceva din elemente puține, disparate sau necorespunzătoare; a înjgheba. ♦ Refl. Fig. A lua naștere, a prinde consistență. ♦ Refl. A ajunge la o oarecare bunăstare. 2. Refl. A-și reveni în puteri; a se reface după o boală, a se întrema. [Prez. ind. și: înfirip.Var.: înciripa vb. I] – Cf. sl. čerep „oală, hârb”.

înfiripa [#At:...

ÎNFIRIPA, $înfiri...

A ÎNFIRIPA ~ez $...

@A SE ÎNFIRIPA mă ~...

înfiripà v. 1. M...

ÎNCIRIPA vb. I v. înfiripa.

ÎNCIRIPA vb. I v. înfiripa.

înciripa v ...

înfírip și @-éz (m...

Ortografice DOOM

înfiripa (a ~) #v...

!înfiripa (a ~)...

înfiripa vb., ind...

Etimologice

@înfiripa (-pez, î...

Sinonime

ÎNFIRIPA vb. v. $...

ÎNFIRIPA vb. 1....

ÎNFIRIPA vb. @1...

înfiripa vb. #v...

Intrare: înfiripa
înfiripa1 (1 -p) verb grupa I conjugarea I
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfiripa
  • ‑nfiripa
  • înfiripare
  • ‑nfiripare
  • înfiripat
  • ‑nfiripat
  • înfiripatu‑
  • ‑nfiripatu‑
  • înfiripând
  • ‑nfiripând
  • înfiripându‑
  • ‑nfiripându‑
singular plural
  • înfiri
  • ‑nfiri
  • înfiripați
  • ‑nfiripați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfirip
  • ‑nfirip
(să)
  • înfirip
  • ‑nfirip
  • înfiripam
  • ‑nfiripam
  • înfiripai
  • ‑nfiripai
  • înfiripasem
  • ‑nfiripasem
a II-a (tu)
  • înfiripi
  • ‑nfiripi
(să)
  • înfiripi
  • ‑nfiripi
  • înfiripai
  • ‑nfiripai
  • înfiripași
  • ‑nfiripași
  • înfiripaseși
  • ‑nfiripaseși
a III-a (el, ea)
  • înfiri
  • ‑nfiri
(să)
  • înfiripe
  • ‑nfiripe
  • înfiripa
  • ‑nfiripa
  • înfiripă
  • ‑nfiripă
  • înfiripase
  • ‑nfiripase
plural I (noi)
  • înfiripăm
  • ‑nfiripăm
(să)
  • înfiripăm
  • ‑nfiripăm
  • înfiripam
  • ‑nfiripam
  • înfiriparăm
  • ‑nfiriparăm
  • înfiripaserăm
  • ‑nfiripaserăm
  • înfiripasem
  • ‑nfiripasem
a II-a (voi)
  • înfiripați
  • ‑nfiripați
(să)
  • înfiripați
  • ‑nfiripați
  • înfiripați
  • ‑nfiripați
  • înfiriparăți
  • ‑nfiriparăți
  • înfiripaserăți
  • ‑nfiripaserăți
  • înfiripaseți
  • ‑nfiripaseți
a III-a (ei, ele)
  • înfiri
  • ‑nfiri
(să)
  • înfiripe
  • ‑nfiripe
  • înfiripau
  • ‑nfiripau
  • înfiripa
  • ‑nfiripa
  • înfiripaseră
  • ‑nfiripaseră
înfiripa2 (1 -pez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfiripa
  • ‑nfiripa
  • înfiripare
  • ‑nfiripare
  • înfiripat
  • ‑nfiripat
  • înfiripatu‑
  • ‑nfiripatu‑
  • înfiripând
  • ‑nfiripând
  • înfiripându‑
  • ‑nfiripându‑
singular plural
  • înfiripea
  • ‑nfiripea
  • înfiripați
  • ‑nfiripați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfiripez
  • ‑nfiripez
(să)
  • înfiripez
  • ‑nfiripez
  • înfiripam
  • ‑nfiripam
  • înfiripai
  • ‑nfiripai
  • înfiripasem
  • ‑nfiripasem
a II-a (tu)
  • înfiripezi
  • ‑nfiripezi
(să)
  • înfiripezi
  • ‑nfiripezi
  • înfiripai
  • ‑nfiripai
  • înfiripași
  • ‑nfiripași
  • înfiripaseși
  • ‑nfiripaseși
a III-a (el, ea)
  • înfiripea
  • ‑nfiripea
(să)
  • înfiripeze
  • ‑nfiripeze
  • înfiripa
  • ‑nfiripa
  • înfiripă
  • ‑nfiripă
  • înfiripase
  • ‑nfiripase
plural I (noi)
  • înfiripăm
  • ‑nfiripăm
(să)
  • înfiripăm
  • ‑nfiripăm
  • înfiripam
  • ‑nfiripam
  • înfiriparăm
  • ‑nfiriparăm
  • înfiripaserăm
  • ‑nfiripaserăm
  • înfiripasem
  • ‑nfiripasem
a II-a (voi)
  • înfiripați
  • ‑nfiripați
(să)
  • înfiripați
  • ‑nfiripați
  • înfiripați
  • ‑nfiripați
  • înfiriparăți
  • ‑nfiriparăți
  • înfiripaserăți
  • ‑nfiripaserăți
  • înfiripaseți
  • ‑nfiripaseți
a III-a (ei, ele)
  • înfiripea
  • ‑nfiripea
(să)
  • înfiripeze
  • ‑nfiripeze
  • înfiripau
  • ‑nfiripau
  • înfiripa
  • ‑nfiripa
  • înfiripaseră
  • ‑nfiripaseră
înciripa2 (1 -pez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înciripa
  • ‑nciripa
  • înciripare
  • ‑nciripare
  • înciripat
  • ‑nciripat
  • înciripatu‑
  • ‑nciripatu‑
  • înciripând
  • ‑nciripând
  • înciripându‑
  • ‑nciripându‑
singular plural
  • înciripea
  • ‑nciripea
  • înciripați
  • ‑nciripați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înciripez
  • ‑nciripez
(să)
  • înciripez
  • ‑nciripez
  • înciripam
  • ‑nciripam
  • înciripai
  • ‑nciripai
  • înciripasem
  • ‑nciripasem
a II-a (tu)
  • înciripezi
  • ‑nciripezi
(să)
  • înciripezi
  • ‑nciripezi
  • înciripai
  • ‑nciripai
  • înciripași
  • ‑nciripași
  • înciripaseși
  • ‑nciripaseși
a III-a (el, ea)
  • înciripea
  • ‑nciripea
(să)
  • înciripeze
  • ‑nciripeze
  • înciripa
  • ‑nciripa
  • înciripă
  • ‑nciripă
  • înciripase
  • ‑nciripase
plural I (noi)
  • înciripăm
  • ‑nciripăm
(să)
  • înciripăm
  • ‑nciripăm
  • înciripam
  • ‑nciripam
  • înciriparăm
  • ‑nciriparăm
  • înciripaserăm
  • ‑nciripaserăm
  • înciripasem
  • ‑nciripasem
a II-a (voi)
  • înciripați
  • ‑nciripați
(să)
  • înciripați
  • ‑nciripați
  • înciripați
  • ‑nciripați
  • înciriparăți
  • ‑nciriparăți
  • înciripaserăți
  • ‑nciripaserăți
  • înciripaseți
  • ‑nciripaseți
a III-a (ei, ele)
  • înciripea
  • ‑nciripea
(să)
  • înciripeze
  • ‑nciripeze
  • înciripau
  • ‑nciripau
  • înciripa
  • ‑nciripa
  • înciripaseră
  • ‑nciripaseră
înciripa1 (1 -p) verb grupa I conjugarea I
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înciripa
  • ‑nciripa
  • înciripare
  • ‑nciripare
  • înciripat
  • ‑nciripat
  • înciripatu‑
  • ‑nciripatu‑
  • înciripând
  • ‑nciripând
  • înciripându‑
  • ‑nciripându‑
singular plural
  • înciri
  • ‑nciri
  • înciripați
  • ‑nciripați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încirip
  • ‑ncirip
(să)
  • încirip
  • ‑ncirip
  • înciripam
  • ‑nciripam
  • înciripai
  • ‑nciripai
  • înciripasem
  • ‑nciripasem
a II-a (tu)
  • înciripi
  • ‑nciripi
(să)
  • înciripi
  • ‑nciripi
  • înciripai
  • ‑nciripai
  • înciripași
  • ‑nciripași
  • înciripaseși
  • ‑nciripaseși
a III-a (el, ea)
  • înciri
  • ‑nciri
(să)
  • înciripe
  • ‑nciripe
  • înciripa
  • ‑nciripa
  • înciripă
  • ‑nciripă
  • înciripase
  • ‑nciripase
plural I (noi)
  • înciripăm
  • ‑nciripăm
(să)
  • înciripăm
  • ‑nciripăm
  • înciripam
  • ‑nciripam
  • înciriparăm
  • ‑nciriparăm
  • înciripaserăm
  • ‑nciripaserăm
  • înciripasem
  • ‑nciripasem
a II-a (voi)
  • înciripați
  • ‑nciripați
(să)
  • înciripați
  • ‑nciripați
  • înciripați
  • ‑nciripați
  • înciriparăți
  • ‑nciriparăți
  • înciripaserăți
  • ‑nciripaserăți
  • înciripaseți
  • ‑nciripaseți
a III-a (ei, ele)
  • înciri
  • ‑nciri
(să)
  • înciripe
  • ‑nciripe
  • înciripau
  • ‑nciripau
  • înciripa
  • ‑nciripa
  • înciripaseră
  • ‑nciripaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfiripa, înfiripverb

  • 1. tranzitiv A alcătui ceva din elemente puține, disparate sau necorespunzătoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Cîțiva copii mai săraci Au izbutit să-nfiripe o stea de hîrtie. BENIUC, V. 39. DLRLC
    • format_quote Și-apoi, încetul cu încetul, mi-am înfiripat iar gospodăria. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
    • format_quote reflexiv Satul s-a înfiripat fără voia nimănui, de aceea e cum e. REBREANU, R. I 75. DLRLC
    • 1.1. reflexiv figurat A lua naștere, a prinde consistență. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Mătușă-mea... a aflat... taina ce începea să se înfiripeze între noi amîndoi. GALACTION, O. I 76. DLRLC
      • format_quote Imagini, frînturi de gînduri se înfiripau în mintea ei obosită. BART, E. 382. DLRLC
      • format_quote Visul său se-nfiripează și se-ntinde vulturește. EMINESCU, O. I 144. DLRLC
    • 1.2. reflexiv A ajunge la o oarecare bunăstare; a ieși din sărăcie; a prinde cheag. DEX '09 DEX '98 NODEX
  • 2. reflexiv A-și reveni în puteri; a se reface după o boală, a se întrema. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Bătrînul începea să se înfiripeze mîncînd mai bine și nemaitremurînd iarna de frig. PAS, Z. I 202. DLRLC
    • format_quote Cu tărîțe, cu cojițe, purcelul începe a se înfiripa. CREANGĂ, P. 76. DLRLC
    • format_quote Nu se mai putu înfiripa de pe lehuzie, și muri. CONTEMPORANUL, VI 104. DLRLC
    • format_quote figurat Cultura tutunului, încetată în timpul monopolului, începe iarăși a se înfiripa în satele unde locuitorii sînt deprinși cu dînsa. I. IONESCU, M. 356. DLRLC
    • 2.1. A prinde puteri mai mari, a se încorda, a se avânta. DLRLC
      • format_quote Deodată mi se înfiripă zmăul, rădică pe Sucnă-Murgă în sus și-l trîntește. SBIERA, P. 103. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.