14 definiții pentru încheiere
din care- explicative DEX (8)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
- antonime (1)
Explicative DEX
ÎNCHEIERE, încheieri, s. f. Acțiunea de a (se) încheia și rezultatul ei. ♦ Epilog. ♦ Încheiere judecătorească = înscris constatator al măsurilor luate de un organ de jurisdicție, la diferite termene fixate în cursul unui litigiu. – V. încheia.
încheiere $sf...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCHEIERE, încheieri, s. f. Acțiunea de a (se) încheia și rezultatul ei. ♦ Epilog. ♦ Încheiere judecătorească = act al instanței judecătorești în care sunt consemnate dispozițiile luate de aceasta în cursul procesului. – V. încheia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNCHEIERE, $înche...
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCHEIERE ~i f....
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încheiere f. acțiu...
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încheĭére f. Acțiu...
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
încheiare sf ...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
încheiere s. #f...
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
încheiere s. f....
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încheiere s. f., ...
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ÎNCHEIERE s. 1....
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCHEIERE s. @1...
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Antonime
Încheiere ≠ desche...
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F115) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
încheiere, încheierisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) încheia și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- În încheiere, conferențiarul a dat unele îndrumări. DLRLC
-
- 1.2. Concluzie. DLRLCsinonime: concluzie
- Toate generalizările, toate descoperirile științifice le întrebuințează pentru a scoate cu orice preț încheieri potrivite cu temperamentul, cu caracterul său. GHEREA, ST. CR. II 298. DLRLC
- Era în natura spiritului lui... de a se conduce, în toate cercetările și încheierile sale sociale, de idei abstracte. IONESCU-RION, C. 53. DLRLC
-
- 1.3. Întocmire a unui contract, a unei învoieli etc. DLRLC
- Organizațiile democratice internaționale... au chemat cu hotărîre pe toți oamenii muncii, bărbați și femei, să acționeze în comun pentru încheierea unui pact al păcii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2671. DLRLC
- Porunci logofătului să înceapă de mîine chiar încheierea învoielilor și într-o săptămînă să isprăvească cu toți. REBREANU, R. I 295. DLRLC
- 1.3.1. Încheiere judecătorească = înscris constatator al măsurilor luate de un organ de jurisdicție, la diferite termene fixate în cursul unui litigiu. DEX '09
-
-
etimologie:
- încheia DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.